Anca-Iulia Beidac

de vreo 5 minute de cand citii textul asta... da\' nu-l gasesc...
nici nu stiu cum si ce sa mai scriu....
is atat de prinsa de miluta si bunicul lui cu sortul de piele de vitel, de durerile alea simple de atunci, si de oamenii care dor atat de tare cand pleaca, ca dintii de lapte, si de ingerii ascunsi in oameni, si de oamenii ascunsi in aparatul de sudura...
din lumea ca un pian dezacordat, un (alt) luptator, da\' nu cu flautul, te saluta!
really great work!
you made my day! :)
p.s. chiar ai mancat mamaliga cu zahar?! :) asta chiar n-am mai auzit-o....

da\' mai e de polizat un pic/mai mult la el, parerea mea... subscriu la ce-a zis mihai, plus ca fetitele nu poarta dresuri, ca nici nu cred ca stiu cuvantul ala... deci altceva decat dresuri, ciorapi sau strampi, cum zicea si antecomentatorul...
si vezi ca ai un typos la \"îmi tanspiră\".

prea de dimi si prea putina cafea... :)
au ajuns, of course, in loc de o ajuns....

o ajuns fulgii de zapada... :) i-am lasat sa danseze putin, i-am salutat din mers, si i-am trimis inapoi la tine...
multam!
mai viu pe strada ta... :)

ca ~ de fiecare data cand citesc poeziile tale, ela, ma mir si ma minunez cum poti tu sa \'desenezi\' imagini care sa fie mai clare decat daca ai fi fost la ora de desen tehnic...
m-a impresionat acea curgere a fluidelor fara punctii si fara ace, si finalul cu fetusii orbi care iubesc mana ce i-a dezlegat... cu mica mentiune ca, nu-stiu-de-ce, atunci cand am citit ultimul paragraf, am vazut acei fetusi ca pe niste catelusi (pot sa-ti zic si culoarea... :) ) cu ochii lipiti si cu coditele mici si subtiri incercand sa se obisnuiasca in noul mediu mult mai ostil decat precedenttul...
asa am \'vazut\' eu...
si mi-a placut!

frumos tare!
mi-a placut in special perechea de ganduri imbratisate si metamorfoza in primvara sau& si cires japonez...
as schimba, insa, la ultima strofa \'logodesc diminetile\', imi parecumva \'arhaic\' logodesc ala in contextul poeziei asteia... parerea mea... :)
altfel, mi-a placut rau rau! :)

la noi nu ninge (ploua urat de tot... noroios :( ), nici asa, nici ca-n textul tau... da\' mi-a placut, din nou, sa te citesc, si am simtit, cum mi s-a-ntmplat uneori, si eu, acelasi dezgust fata de un vichend care te des-parte cu/fara certificatul cu pricina.
all in all, mi-a superplacut...
am sa mai trec mai tarziu, sa-ti spun dac-a inceput sa ninga... :)

danuto, cand te citesc, imi pare ca in fiecare zi e-o zi de iarna frumoasa, cu aer curat si zapada alba-ca-zapada... :)
te citesc, si te recitesc de multa vreme (desi commenturi nu prea mai apuc sa scriu), si, chiar de-ti place mataluta din cand in cand sa te \'alinti\' ca scrii, uneori, patetic, sau c-ai fi \'patetica de servici\', stiu ca stii (nu ca stiuca-i stiuca... :) ) ca ajungi drept in sufletelele oamenilor pe care-i faci sa rezoneze cu tine.
si nici nu stiu cu ce sa-ncep sau cum sa gat cu poezia asta, fiindca d\'a capo al fine, de la pumnul de cuvinte aruncate la caini pan\' la piatra imbratisata si transformata-n om prin iubire, m-ai miscat ~ pan\' la lacrimi... si-apoi dac-asta-nseamna c-as putea fi si eu a doua/treia/n-spea \'patetica de servici\', so be it... :)
multam pentru acest text, si pentru multe altele pe care le seruiesti cu noi...
ai transformat (pentru a cata oara...?) o dimineata urata de duminica (fiindca aci chiar ploua marunt si urat, si e noroi, noros si frig... ) intr-un inceput frumos de zi...
ancutza

well, nu pot spune decat felicitari! suna ... apetisanta combinatia de cafea & foto ultrareusite & taclale culturale & jazz...
poate data viitoare mutati locul de intalnire pentru taclale & stuff in \'provincie\'... asa, vorba cantecului, go west! :)

... am ramas putin fara cuvinte de la inceput, cand m-a infiorat imaginea capatului de dragoste. renuntarile compensatorii pentru cuibul parasit nu servesc la nimic. si nimanui. remarc si declaratia pe fericiri ilicite.
in rest, toate faine. :)
mi-a placut. tare tare.

am ascultat si mi-a placut si nu, in acelasi timp. da\' cred ca mai mult da.
oricum, am \'vazut\' altfel poeziile pe care le citisem inainte. si pe care, citindu-le, mi-au sunat diferit in urechi.
da\' ma bucur fiindca mi se pare mie ca doar asa poti intelege mai bine gandul poetului.
aaaa, si mi-a placut accentul, desi pe alocuri mi-a sunat putin straniu...
eu zic sa repeti experienta, caline. :)

si-apai cruda realitate este ca, de regula, atunci cand te afli amorezat pana peste urechiuse, scrii deosebit de banal despre trairile alea care te fac sa te simti king of the world. reversul este ca daca te lasa iubita(ul), s-ar putea sa te pocneasca inspiratiunea. ur choice, dilema mare, monser. sa iubesti/sa fii iubit si sa scrii prost, sau sa suferi ca un catel vagabond, dar sa scrii bine.
eu, desigur, optez pentru prima varianta, dupa cum se poate observa cu ochiul liber si din avion in textele mele! :) da\' mtu poti sa te mai gandesti, of course!
in fine, la text, ideile-s vechi, dar marete, cu ambalajul stai mai prost, vornicule. adica da, da, da, I agree with you, ca iubirea ne face si ne drege, ca ni-s perfecti si deasupra celui mai inalt cer cand...numai ca daca le zici la modul asta, in afar\' de tine si galfriendul tau, eventual, nu va zice nimeni ca ai scris o poezie.
imaginile exceleaza prin banalitate si ambalajul simtamintelor alese, adicatelea tocmai cuvintele alea care fac poezia, ar trebui degraba reconditionat.

esti un magician al cuvintelor cand e vorba despre descrierea universului feminin, un fin observator si (constat acum, de cand urmaresc rochiile tale) un prozator la fel de bun pe cat ne-ai convins ca si poet.
astept cu nerabdare sa ne dezvalui finalul povestii cu iulia-ines-olivia, francesca si filip, si, de ce nu, cezar (pe care vad ca l-ai cam neglijat in ultimele parti). poate si amy. finalul se poate modifica, nu-i asa, si poate un hepi end, care nu pare asa, in prima faza, sau nu pare oricui, sa fie asa, cand vei posta ultima rochie.
imi plac foarte tare bucatile astea de nuvela, si, cum a mai zis mai sus, mi se pare ca surprinzi foarte atent complicatele cai ale ego-ului feminin, fara sa neglijezi deloc descrierea invelisului lui exterior (pana la urma, corpul nu este altceva decat o reflectare a spiritului, cred eu).
citisem, nu foarte demult, o statistica efectuata pe cateva t-spe mii de masculi, in urma careia a rezultat ca acestia se uita la femei in primul rand la sani, dupa aia la fund, si dupa aia la picioare.
desigur, pentru un mascul care nu a depasit faza de hommo erectus, o descriere a mainilor unei femei nu poate fi decat banala; cred c-ai fi atras mai multi cititori din aceasta categorie dand niste detalii biometrice, sau spunandu-ne dimensiunile exacte ale bustului sau posteriorului protagonistelor! :)
dar cum, in cazul de fata, scrierea ta nu e pentru cei multi veniti, ci doar pentru aia (mai) putini alesi sa inteleaga, eu zic ca e foarte bine, si pe mine m-ai cucerit cu rochiile tale, lupule! :-)

dar adanci, asa vad eu poemele tale, djamal.
si, desi nu prea am lasat commenturi in ultima vreme, de citit, te-am citit si te citesc tot timpul, fiindca imi place foarte tare cum scrii.
de data asta, fiindca poema asta a ta m-a atins foarte tare, m-am decis sa-ti si spun asta.
m-a cutremurat imaginea mamei care mergea pe urmele fiilor, ce-i duceau sicriul pe umeri.
o sa-ti rasfoiesc in continuare poemele, atat de cuminti si de frumoase.
cu placerea lecturii,
anca

gerda, da, gerda il salveaza pe kay, si-i scoate ciobul de lumina. asa ca intotdeauna e bine, sau va fi bine, la final...cica...

si de asta, ada_li, eu simt ca mai sunt oameni (inca) care plang vrabii si nu se uita dupa ciorile care se-nmultesc.

mi-au placut dintii de portelan chinezesc ai poeziei tale si inima decomandata si neimpozabila. pai, daca ar mai fi si impozit, ce s-ar mai alege da noi, fata draga?


aaa, si mai ceva, accidentele care conteaza niciodata nu-s prevazute si instructiunile de folosire nu le gasim niciodata cand avem nevoie...sau cel putin asa cred eu.

m-a miscat povestea ta (atat de) personala!

vasazica treaba sta asa : avem o poezie, frumoasa, in opinia mea, care a nascut intre timp multe commenturi care, bineinteles, nu sunt despre poezie. este deja o cutuma, bag de sama, o practica indesita pe zi ce trece sa sari la jugulara autorului cand n-ai chef sa-i zici ceva despre text, de bine, de rau, cum o fi.

eu vreau sa zic despre text, mai intai : imi place, imi place, imi place femeia care iubeste si vede mere peste tot, femeia care ar putea fi iubita si marul care are degete, descopar, placut surprinsa in finalul poeziei.
imi place si adam care curata scorburile marului pentru femeia pe care ar putea s-o iubeasca, si pune flori la loc de reinflorire.

nu o sa scot niciun cuvintel despre sabin balasa, ca mi se pare cat se poate de offtopic.

dar, in schimb, vreau sa zic ca sunt de aceeasi parere cu me_high, ca nici eu nu pot disocia arta de (i)moralitatea si lipsa de verticalitate a autorului ei, si ca daca e viol, nu te mai poti bucura de orgasm, decat daca ai ceva pitici pe la mansarda, o hoarda intreaga mai exact.
nu cred ca arta este amorala, si nu cred ca ar trebui sa fie vreodata.
nu cred ca un creator de arta poate fi credibil, daca nu se regaseste in arta lui trairea intima. ori, daca vorbim despre arta, indiferent in ce forma, eu cred ca vorbim despre o forma a Frumosului. si daca autorul este obscen, vulgar, nebun, dictator, criminal, arta lui : 1) ori il reprezinta, si atunci se va intampla ce s-a intamplat deja cu mein kampful, par example, adica e citit, ca sa vezi cum functioneaza un creier bolnav rau; 2) ori nu este credibila, fiindca artistul minte, minte frumos ca sa iasa ceva frumos, dar ceva din intimitatea fiintei lui ramane, deci o sa gasim ceva fragmentat, necredibil; si in cazul cu pricina, arta nu e chiar arta, fiindca eu sunt absolut convinsa ca Poetul, spre ex, nu minte. si ma refer la Poet, si nu la pleiade de cavsi-necunoscuti care-si asuma diverse merite in viata virtuala, fara a le avea deloc in cea reala, si a caror asa-zisa opera poetica o sa reziste fix cat casuta lu\' primul porcusor din povestea cu cei trei porcusori, adica la prima suflare mai energica, nu ramane nimic din ea.
cam atat.
pentru dan alexandru, scrii frumos, scrii bine, in opinia mea, si daca ai reusit sa atingi unu, doi, zece cititori cu poezia ta, inseamna ca poezia ta a miscat niste suflete. si doar asta conteaza
keep up the good work! :)

cu punctul de vedere, articolul, si petitia, pe care o semnez. chiar ma preocupa, obsesiv, aceasta problema, cu incarcerarea, tiptileste si pe nesimtite, a noastra, a tuturor, in celule mai putin vizibile decat alea de puscarie, dar cu atat mai rele.
fiind prea departe de bucuresti, nu voi participa la miting.
pe de alta parte, in chestiuni de genul asta, nu cred ca mitingurile rezolva ceva.
exista cai prevazute de lege pentru suspendarea si pentru anularea hotararilor de guvern sau a altor acte normative, dar acestea nu includ, in nici intr-un caz, adunarile populare in piete din bucuresti sau aiurea.
presupun, si vreau sa cred, ca vor fi urmate acele cai. larga sustinere sau mai putin larga sustinere a populatiei este destul de nerelevanta, intr-o tara in care se vinde ca painea calda tabloidul cu piticul porno si se mananca telenovele pe paine.
sad, but true. nivelul de inteligenta si cultura, si, in felul asta, si de implicare sociala in viata comunitatii, este in cadere libera, in romania, si peste tot in lume.

din fericire pentru mine, sunt mai mult decat o pisica foarte curioasa, ceea ce m-a facut sa-ti redeschid pagina cu textul, si sa citesc si raspunsul tau, si, iaca, nu am murit din asta! :)
nu ma mai mir ca o dai cotita ca la ploiesti, si nici macar ca imi jignesti inteligenta, din nou, rastalmacind niste comentarii pe care le-ai facut, ca sa iasa fix asa cum vrei tu, victor potra.
nu ma mai mira nici macar faptul ca scrii ce scrii, pentru ca NU SE PARE, ci tu stii ca eu mi-am sters cea mai mare parte din texte, deci nu mai au cum sa apara nici comentariile tale minunate in cate re refereai explicit, printre altele, la numarul masiv de barbati cu care as intretine eu diverse relatii, de exemplu. probabil ca si acelea erau tot comentarii la text, asa-i, victoras, asa se face la grupa mica, atunci cand te supara vecinul de la groapa cu nisip ca nu ti-o dat si tie lopatica, te duci si-l parasti la tova c-o facut ce-stiu-ce porcarele?!
nu ma mai mir nici de imprejurarea ca acum sustii cu tarie de \'rebel\' ca acest text nu are nicio legatura cu con-textul, ca daca el o emanat din mintiuca ta exact dupa ce ti-o scazut, nivelul I mean, este o pura intamplare, evident!
deci, nu ma mai mir de nimic!
ti-am mai scris in cateva randuri ca scrii bine, aveai momente cand scriai bine, inclusiv textul asta nu este rau scris. dar lucrul asta nu este o constanta, ca dovada ca, in(tre) timp, o data cu cresterea, nivelului, biensur, au inceput sa apara porcarele si prin textele tale, nu numai in comentarii.
ca tu incerci sa ii iei pe toti de prosti de pe site, si cand ceva nu iti convine, sa ataci in toate felurile, te caracterizeaza.
si cum, intr-un tarziu, am realizat eu ca un autor poate scrie din cand in cand bine, poate avea o cultura deosebita, dar asta nu ii va schimba caracterul, nu-mi ramane decat sa citez unu\' mai dastept ca mine, si ca tine, potra, la a carui parere subscriu intrutotul, si care zicea asa : decat cultura fara caractere, mai bine caractere fara cultura!

citeam textul, care n-ar fi rau, in esenta, si ma gandeam la dedesubturi. nu le cunosc, pentru ca, la fel ca in (mai) toate situatiile, evit barfele, scandalurile, sau circoteca, cvasi-generalizata in aceasta tara care sufera de lipsa acuta de rebeli.
textul ar fi bine scris, sau chiar e bine scris, intr-un fel. dar coborarea de pe inaltimile unde se afla singur rebelul cu printipiile lui in contextul agonic mi se pare hilara. e ca si cum am merge sa povestim despre principii si rebeli la grupa mica de la gradinita din cucuietii din deal, in loc sa le zicem scufita rosie si alba ca zapada.
cred ca autorul textului, desi se pare ca are cunostinte teoretice foarte bune despre rebel si rebeliune, nu poa\' sa le puna in practica.
e foarte bine conturata imaginea in care rebelul primeste niste ceva, bani, functii, niste nivele cu stelute, par example, s-atunci zau ca nu pricep cum te mai poti lamenta cand ai fost in aceeasi grupa mare.
eu am mai zis de cateva ori ca regulile nu sunt respectate, dar, pana la urma, asta nici nu mai conteaza, daca esti rebel, oricum incalci regulile, nu-i asa?
paradoxul in cazul de fata este dat de o situatie care e foarte bine caracterizata de o vorba populara \'cu fundul in 2 luntri, ca varianta din spatele blocului a expresiunii aleia nu pot s-a spun, oricum o cunoaste autorul textului. adica nu poti sa fii si rebel si cu nivel! (vuuu, ce rima mi-a iesit! :) )
si daca esti cu nivel dar vrei sa mai fii rebel, se pare c-ai incalcat niste reguli, si-ti scade nivelul?
in definitiv, care e problema? lasand la o parte faptul ca este intr-adevar che un sinonim al cuvantului rebel, in speta de fata avem de-a face, in opinia mea, cu un \'rebel\' fara cauza, care a incalcat foarte multe si de foarte multe ori niste reguli (mi-aduc aminte perfect ce comentarii facea la adresa mea, si a altora de pe site, comentarii care nu aveau absolut nicio legatura cu textul, dar cu acuze si insinuari penibile referitoare la vietile private ale oamenilor care postau - se pare ca rebelul era informat si despre nivelul celor \'comentati\', si avea si mai mare spor atunci cand replica nu-i putea veni la timp, fiindca acel comentariu al \'opozantului\' trebuia aprobat, deci aparea mult intarziat fata de al lui), si acum se gaseste suparat ca s-au aplicat acele reguli. probabil, in virtutea nivelului inalt la care ajunsese rebelul, sa fi crezut el oare ca regulile nu i se mai aplica?
si tot apropo de rebeli, si de fair play - cred ca iti este oarecum necunoscuta nu sensul expresiei, ci aplicarea ei in practica - victore, am mai zis, daca vrei numai comentarii pozitive, push the button, poate iese ceva. c-am mai comentat in ultima vreme un text de-al tau, si, vazandu-ti raspunsul (din nou se referea la mine, la viata mea privata, si erotica, in special, se pare ca ai facut o mica obsesie cu treaba asta!), am vrut sa-ti mai fac o mica precizare, daaaar...surpriza : sirul comentariilor tocmai fusese inchis!
daca vrei sa inchizi si dupa commentul asta, sa nu mai pot sa-ti raspund, nu te mai stradui, nu o sa mai revin in pagina ta, pentru ca furtunile in pahare de apa ma lasa la fel de indiferente precum toate vietile altora, care nu-s prietenii ori familia mea. deci, si a ta, in caz ca nu ai inteles!

am citit repede, repede, in diagonala, partea asta a 2-a, sau a 3-a de la rochia de bal. dupa care am citit pe indelete. dupa care am citit din nou.
si m-am suparat. ca eu aveam deja un final, in care cezar si cu francesca traiesc impreuna pana la adanci batraneti! :) dar daca aflu acum ca ei fac psihoterapie si ca el...hmmm, nu mai se potriveste deloc! :(
acum, serios vorbind, m-am implicat foarte tare in povestirea ta. abia astept sa vad urmatoarea parte din rochia de bal, si de fapt, sa apara, in sfarsit rochia de bal. o sa apara, nu-i asa?!
imi place cred ca la fel de mult ca prima, personajele sunt din ce in ce mai bine conturate, si, daca n-as fi stiut ce poezii frumoase scrii, lupule, as fi zis c-ai scris proza toata viata!
altfel, suspansul ma omoara....astept cu nerabdarea partea a IV-a! :)