Anca Anghel Novac

Am citit poemul si mi s-a facut rau. E un poem bun fara indoiala. Prea bun pentru o lume randuita la nimereala si care oricum nu merita \"cuvantul de onoare\" al acestui text.

Eu asa cred...

Sunt atatea lucruri de spus sau mai bine de tacut despre acest poem.
Partea care m-a ucis este asta:

\"în câine te cuibărești tu cu ochiul tău orb cu ochiul tău viu
îmi sfâșii visul cu privirea ta nesătulă. îmi desfaci viața și o întinzi cu sucitorul.
acum viața mea e întinsă. pe ea cresc păpădii cu sporii grei ca niște plumbi\"

Superb cantecul acestui poem ce nu-si merita soarta pentru ca intr-o lume asa cum e ea, celulele sunt intotdeauna lupice indiferent de starea de imunitate, de starea fara de gratie sau de somnul care ne pandeste, rem sau non-rem.

Felicitari !

Un aer de lasitudine, o insiruire de visuri/lucruri de de facut precum o lista de cumparaturi:
“ o data pe saptamîna merg la kaufland”:

“sa-mi iau fetita de la gradinita. “..
“sa scap un chibrit aprins în putul de la centrala”…
“ sa-mi iau un costum toni adams si o cravata cu nod gata facut. …
“sa mai urc o data pe toaca.”…
“ sa dorm cu lumina stinsa cînd sunt singur acasa”…
“ sa nu spun lucruri importante.”…
“ sa dau gauri”…
“ sterg hardul “…

Si toate acestea pentru ce ? Mh….

Un text care nu poate fi salvat atata timp cat este deja encriptat/encodat ( nu stiu daca aceste cuvinte au fost preluate in halul acesta in Lb Romana ) in rutina zilnica. Gesturile acestui text jongleaza cu locuri comune unde individualul lipseste pentru ca spatiile comune pot fi devorate doar de oameni dispusi sa se piarda in multime si sa impinga mereu un carucior.

Mie cam asta mi-a placut din stupoarea acestui text, felul in care poemul se tine de carutul plin, in timp ce visul unei eventuale explozii nu este total pierdut.

Mi s-a parut grotesc si superficial acest eseu, mai ales in fragmentele unde se simte contributia autoarei. Imi da impresia unei prejudecati la gramada, alandala, obscure, speculata din alte carti si potrivita in cuvinte ce au darul de a-l prezenta pe acest sarman si \" banal\" individ, pe nume Bukowski, drept un autor intamplator ce nu-si merita geniul de a scrie in cuvinte simple adevaruri ucigatoare dar care insa merita atentia si geniul celor din multime de a-l comenta in public.

In poemul “ The Genius of the Crowd” tocmai asta spunea “banalul”
“beware the knowers…
\"beware the average man the average woman”
Chiar asa. Beware.

De exemplu fragmentul:

\"Fie că se dezbracă sincer în fața cititorului, fie că-l descoperă celălalt, personajul în care intră este individul, banalul, îndrăgostit și misogin, căruia îi place berea și să facă pariuri.\"

Cum adica “se dezbraca sincer“ ? Ca si cum ar exista o varianta nesincera a dezbracarii ?
N-am inteles sensul acelui “banal” cocotat in carca individului cu care, dupa parerea autoarei, se identifica Bukowski. Ba dimpotriva s-ar putea spune ca Hank se fereste de acest “banal”, nicidecum nu se identifica cu el, indiferent care i-ar fi rutina, in scris sau in viata.

a se citi si intelege:

\" care denota ca desi poezia te chinuie, cuvintele te subjuga.\"

\"de ce am fi sapienți \" chiar asa...

Citesc si ma tot intreb cand va fi momentul acela cand te vei trezi si vei renunta la limbajul acesta de elefant dare denota ca desi poezia te chinuie si cuvintele te subjuga.. Te simt ca si cum ai explora diferite stiluri, diferite domenii mai mult sau mai putin matematice, biologice, astrologice, nonlogice… asa orbeste
De ce ?
De ce iti trebuie tie toate acestea ?
De ce nu revii la stilul tau primordial si nu incerci sa dai rotunjime poeziei bune deja scrise ?

Despre poem, faina ideea, faina tendinta, dar gura aia plina de sani si de maci este vulgara.

Intoarce-te la maci Luminita si lasa mamofagia si liposuctia in plata Domnului.

Stiu ca nu ma placi dar mie mi s-a facut chiar mila citindu-te si m-am obosit sa-ti scriu.
Nu mi-a placut felul in care Manolescu Gorun ti-a analizat “yerba mate “.
Nu meriti chestii din acelea.
Totusi,for crying out loud, wake up !

Am remarcat:

\"suntem răsuciți prinși în albele noastre purtări\" Original si superb.

\"într-un lagăr de fiecare dată
surâzând o să ne facem mâini și o să le aruncăm peste garduri\" Inedit. Un punct de plecare spre un alt poem tot de dragoste daca vrei.

Mi-au cam ramas ochii agatati in \"gardul\" acelor liniute separatoare. In rest mi-a facut o impresia placuta acest poem al tau. Felicitari !

Am trecut prin sita acest poem al tau si mi-a ramas:

cer pustiu
nici urmă
nici sunet
...
am obosit
în văzduh
lumina ta

Minunata amprenta acestui text pe care mi-am permis sa o debarasez de balastul anumitor cuvinte. Ti-am citit haiku-urile. Nu oricine poate spune atat de mult in cuvinte putine. Felicitari !

Dupa parerea mea, un poem foarte bun. Felicitari !

Still, no change. Please check your e-mail.

Interesanta ideea colectiilor. Eu insa nu pot sa imi pun nici un poem in nici o colectie. Cand introduc un text nu imi apare aceasta rubrica \"subiect\".

calatorie .
o calatorie perpetua

“pana cand ?”
o intrebare ca un sens giratoriu.
pentru ca oricat de mult ai exersa-o
te vei invarti in jurul aceleiasi fantani

viata

care se intampla oricum
si e bine sa fie asa
la marginea oricarei lumi
la marginea oricarei tari
fie ea si Romania.

mi-a placut atmosfera poemului deloc ieftina indiferent cat de putin costisitoare ar fi calatoria

Ahhh, bun asha. Sunt de aceeasi parere. Incifrarile le rezolvi cu “rebusache”. Cat priveste “comunicarile” iti recomand presa de buna calitate si nu poezia. Dar atentie, nici acolo mesajul nu e dat mura in gura, deci ai nevoie oricum de imaginar.

Conclusion: De ce a fost nevoie de marlanie ca sa iti exprimi o parere ? Nasol si super trist.

anna whatever, trebuie sa te contrazic
poezia nu se da \"mura in gura\"
deci nu trebuie sa o primesti gata \"ambalata\"
ca si cum ai sta sa o primesti intr-un fotoliu fara sa faci nici un efort
poezia e o punte
ea lanseaza cititorul in propriul sau imaginar
daca insa cititorul este incetosat sau nu se lasa impresionat, c\'est ca
data viitoare nu mai citeste


interstitiul acestui poem mi-a creat o senzatie de gol
imi pare un poem in cadere libera
glacial daca vrei
perpendicular ca teorema celor 3 (perpendiculare of course)
un poem incifrat in tristete
pe bune...

Bukowski are un poem in care vorbeste de dimineti in care toti oamenii merg la munca ca sa vaneze bani, in timp ce el in asternut se intoarce pe partea cealalta.
Soarele diminetii ii bate in spate, intrandu-i in trup si iesindu-i prin ochi.
Tocmai el era omul prin ochii caruia soarele zilei lumina….

Textul tau mi-a adus aminte de poemul acela. La tine omul scos prin ochi tradeaza o nota periculoasa, de inchistata enervare adusa la extrema. Spre deosebire de textul lui Bukowski, la textul tau mi-a scapat sublimul ideii din final.

Exista o hartuiala continua intre forma si continut, intre amprenta unui poem si apasarea lui, intre impresia acustica, de genul \"imi suna ok\", si sunet per se.
Din punctul meu de vedere cred ca acest text e un poem per se cu mai putini \"zurgalai\" care sa-l faca de-a dreptul frumos pentru fiecare.

Ratarea este un cuvant inventat de oameni Cristian si are ca repere tot oamenii. Dovada ca din punctul tau de vedere unii din nemtii plecati s-au “ ratat”. Nemtii din Banat erau respectati de comunitate pentru ca erau oameni dintr-o bucata, aveau case frumoase, erau harnici. In sinea lor erau tristi, unii dintre ei disperati, cu traume ( adu-ti aminte cati germani povesteau despre deportari si anii traiti in Siberia). Cand nemtii au plecat din Banat aveau nostalgia unei alte Germanii. Au avut energia de a luat totul de la inceput cu mic cu mare. Doar stii,au plecat familii intregi. Cum crezi tu ca s-ar putea intoarce acum bazandu-se pe nostalgia unei Romanii care nu mai exista indiferent cate uniuni economice s-ar inventa. E greu sa traiesti mereu cu un pas in urma. E si mai greu sa-ti inveti copiii sa faca un pas in urma de dragul unei unei imagini de copil sau a unei impresii din tinerete.
Si mie mi s-a parut totul perfect la 20 de ani. Acum imi dau seama ca era tineretea care vorbea pentru mine.

Iti dau un exemplu. Profesoara mea de Germana care a predat si la Lenau Schule a fost stupefiata cand a ajuns in anii ’80 in Germania si a trebuit sa predea Deutsch la copii de turci. Ti se pare umilitor ? Mai putin demn de respect ? Mie nu.
Ratarea daca vrei poate fi neputinta de a supravietui si de a te adapta momentului. In rest viata are regulile ei si toate lucrurile au un inceput.

Exista insa un punct vulberabil in toata povestea asta a plecarii. Nostalgia tineretii, a locului unde te-ai nascut pe care il iubesti indiferent unde traiesti. Nemtii plecati au aceasta nostalgie. E vorba de generatia mai in varsta. Generatia tanara insa, colegii mei de scoala,n-au avut cand sa-si formeze reperul acestei nostalgii.


PS: \"Tze\"-Liga suna ironic dar exista si un pic de adevar in acesta vorba aruncata la intamplare.

He, he, he Mihai tin sa te anunt ca n-am trecut prin crema nimanui.
Ma deceptionezi. Credeam ca am fost suficient de \"cremoasa\" cand am facut comentariul de mai sus.

Textul merita ....sa spun... sa nu spun ?
Merita un pumn in gura pe care nu-mi permit decat sa ti-l sugerez, acum ca m-ai provocat. Nu pot sa ti-l dau eu tocami datorita cremei prin care ai tu impresia ca am trecut.

Dar nu e vorba de mine ci de poem. E oribil de slab. Asta e.

Nasol de tot bolovanul acestui text. Romania nu-ti este. Am inteles. Asta e. Pana la urma chestia asta e o problema pur personala.
Ma intreb pe Ginsberg de ce trebuie sa-l bagi in mascarada asta ?

Sfasietor acest text Radu. Te zapacesti citindu-l.