Poezie
Rulează filmul
Poezie
1 min lectură·
Mediu
pe role de film
te uiţi la mine ca la un trofeu
de parcă nu ai şti
c-am fost odată respiru-mi țin
şi clipele furate adesea
îmi şoptescː zâmbeşte
știi cât te costă viața la propriul
cinema
sunt casele închise
intrarea clandestină
rulează filmul
şi viaţa bate filmul
în rolul principal sunt eu
şi joc fără dublură cascadorii
și mime le execut mecanic
subţire momelile
e fimul vieţii prins
ca de un fir
mişcând şi lumea e atentă
te desenez din tăceri
secundele căderii mi-l adaug
ca la un meci în ring
număr mai vor încă un biss depănând
împletită cu gânduri uimit
prin ochii-i spre ...colțul cel de rai
011136
0
"secundele căderii
mi-l adaug"
Sunt două versuri, cu două idei separate.
Dacă ar fi numai una, atunci acordul subiect-predicat ar fi dat de "adaugă".
Nu sună grozav nici "subțire momelile".
În rest, un experiment poetic inovator, captivant. Despre o luptă exterioara ce devine una interioara, apoi detașare de toate: "lumea e atenta/ te desenează din tăceri".