Poezie
Un munte urcând
Poezie
1 min lectură·
Mediu
ştim locul şi leacul
înotdeauna partea plină
a paharului prea grea cutreier
desculţă să nu te rănesc
tot verdele copt
ne credeam absolviţi
de greşeli de greşiţi
uneori coboram
mai devreme
din leagănul lunii
hoinăream prin inima ta
dintr-o parte în alta
peste iarba crescută
din seminţele proprii drumul
invers e viu într-un semn
tu aprinzi o lumină
caut prin venele cave poezia
doar privind spre castel
ca doi fumători înrăiţi
trăgând diferit din aceeaşi ţigară
de zile de nopţi nesfârşit
se-ngână cu foşnetul ierbii leagănul
lunii se mută sub tâmplă
împreună privim umbra dragostei
noastre ...un munte urcând
00931
0