Poezie
La apus
1 min lectură·
Mediu
mă-ntrerupe din scris numai ea
e frumoasă și știe avem gusturi comune
transparente iubim aceleși culori
cașmirul, eșarfele lungi și ceaiul oolong
recitim poezii și plutim în visare când
cade o frunză, când moare o floare
când cerul e gri
prin goluri concave trei luni ne privim
alegem semințe de pin, anason și vanilii
pentru zilele negre, pentru nopțile albe
ne trădăm uneori, ne sfidăm, ne urâm
ea își schimbă profilul, fără glas o închid
în tăcerile mele, o vreme prozaic trăim
niciun gând nu-i trimit prin cuante subțiri
nu pictez, nu îi scriu, n-o privesc până când
trecută de febra căderii îmi bate în geam
cu o altă culoare
nu-i rezist și deschid o fereastră
golul brațelor noastre se umple de frunză
accesorii casante de brumă, fantome în ceață
și-un parfum amărui de migdală necoaptă
ascultăm împreună vivaldi pe slow
plouă astral într-o parte a vieții, în cealaltă
desenăm toate anotimpurile și oceanul fluid
al luminii treptat înghițindu-ne, înghițindu-ne
001998
0