Ana Roxana Ciupuliga

Fără nume Înfrigurat de gânduri Te-neci în amintire Și fără de simțire O iei pe-al nopții drum. Ești ca un mort, Dar ai o licărire Ce sufletul ți-l poartă Pe un nou început. O rază de

Apusuri… Am vrut să iau pulsul anotimpului. În timp ce număram bătăile ceasului de pe noptieră, pe perna mea s-au asezat una câte una amintirile. Da… eram eu… vară… malul mării… apusul

Liniștea se destramă pentru mine, Șoaptele aievea se aleargă prin așternut, Visurile se ating, fierb, se frâng In tăcere… Pescărușule nu mai fugi! Mă simt pierdută fără țipătul tău

Imi doresc sa fiu cu tine Departe de zgomot. Astept sa ma pot strecura In paharul tau Si sa te privesc dintre ultimele bule ratacite de Cola Ce, nu-ti mai este sete? Iti fac cu ochiul, te

Impresii din holul Conservatorului Gandesc in intuneric. Ochii mei isi vad proprii lor ochi care se propulseaza in marea Universului. Stau acolo, inconjurati de praful cosmic care inoata

Micul meu androgin Tic-tac, tic-tac, tic-tac... Timpul bate fiecare secunda, fiecare minut, fiecare ora, zi, an, fiecare viata. Iar magnetul care sta pierdut in perna mea doarme. Privesc acest

Dor infinit Trecut-au anii peste noi, Trecut-au peste vremuri, Condeiul tău cel străveziu E mut in universuri, Iar tu te profilezi in astrele tăcerii, Ești floarea cea albastră, luna

Frică de epave Mi-este frică de epave, De epave triste și sinistre Ce privesc lumea cu susu-n jos Asemenea mohorâților lilieci. Și mă tem să nu mă înghită marea, Când fug de lângă ele, Când

Vreau să plouă Vreau să plouă, Picuri să spele străzile Si o lună nouă Să-mi răcească gândurile, Cu lacrimi de nor, Cu lacrimi de noapte, Să zbor usor, Usor de picuri de ploaie. Vreau

Si de-ar fi Si de-ar fi Totul un nud, Nuduri de existente Miscându-se morbide În ipocrizia inocentei lor, Dezvăluind mistere ne-ntelese De noi, de ei, de fiecare om. Si de-ar fi

Arhanghelul meu Ești un arhanghel, ești îngerul meu, Ce-mi luminează atent cărarea Și-mi picură-n suflet, încet și mereu Stropi din paharul Lui Dumnezeu. Ești arhanghel, strajă a sufletului

Cad frunzele Cad frunzele din copacii tomnatici, Se risipesc vrând, nevrând, Ca amintirile vechi, neuitate, Ce îți adie prin gând. Cad frunzele și zboară prin aer, Apoi stau și-adorm pe

Eul nostru Mă înțepi cu ochii tăi de pisică, Ferestrele sufletului tău se sparg în cele ale sufletului meu Și-apoi ciob cu ciob se-mbină, Noi ne renaștem într-un singur

Un pic de cactus Am mușcat un pic Din cactusul de pe pervaz. Doar o înghițitură Și-apoi geamul s-a-nțepat de eul meu Ca și mine, ieri de cactus. Doar un pic a trebuit Ca fereastra să nască

Puterea sângerie a vremii Privesc la clepsidra noastră: Se scurge ca săruturile dulci Pe mătasea pielii. În nopțile pierdute Trec zilele himeric. Ca sângele în vaduri, Învolburat în

Surâsul fragil al nopții Zâmbetul fragil al lunii Alunecă încet pe șinele vieții, Mișunând în colțurile vremii, Restrânse vaste în amurgul dimineții. Surâsul rece, de cristal al lunii Imprimă

Aripi de înger În memoria străbunicii mele În liniștea nopții, îngerii tăi îmi sărută ferestrele inimii, dându-mi puritatea lor așa cum fulgii de zăpadă se contopesc cu sufletul ferestrei

Viața ca spectator Uneori am impresia că întreaga omenire este prizonieră într-o închisoare de nori cenusii și arată exact ca în viziunea expresioniștilor fiind o paiață, o deviere în grotesc a

Mult prea albastră De Ana Roxana Ciupuliga Acum mă simt mult prea albastră, Nici cerul nu mă mai suportă; Pervazu-i trist lângă fereastră, Iar luna suspendată-i spartă. Nici visele nu

Clipe despartite Clipe despartite de noi, Dintr-o naivitate absurda, Le caut in colturile sufletului Ca sa iti arat ca totusi A existat acel ceva, ascuns Sub o lacrima de roua. Odata a

Te am Te-am simtit Ca un sărut catifelat, Umed de sângele tău dulce; Si eu eram albastră, Si tu erai ploios. Te-am văzut Ca un pescărus Venind spre mine liber; Si eu eram apusul, Si tu

Vesnic a mea Nu am vrut să-ti tai avântul, Am vrut să-ti las aripile de curcubeu, Ca să poti zbura grăbit pentru a respira răsăritul. Am vrut să privesc lumina Prin prisma ochilor tăi, Să-ti

Frică de soare 4 ianuarie 2002 Noaptea îmi este frică de soare Si mă caut în amintiri, Si îmi caut ziua de mâine, Tremur alături de crengile zgribulite ale unor umbre reci; Luna tace