Poezie
Mult prea albastră
1 min lectură·
Mediu
Mult prea albastră
De Ana Roxana Ciupuliga
Acum mă simt mult prea albastră,
Nici cerul nu mă mai suportă;
Pervazu-i trist lângă fereastră,
Iar luna suspendată-i spartă.
Nici visele nu mă așteaptă
În vasul meu de alabastru;
Nopțile-s albe, steaua poartă
Un rânjet ce nu e de astru.
Și lacrimile mă tot ceartă
Că plâng și mă storc de durere;
Mă oglindesc iar într-o soartă,
Ce-i plină, plină de tăcere.
Nu mai e bună apa moartă.
Ploaia nu vrea să mă salveze:
S-a ascuns iar în nori de vată,
Lăsând doar vântul pe faleze.
Da… luna suspendată-i spartă,
Pervazu-i trist lângă fereastră,
Nici cerul nu mă mai suportă
Acum când sunt așa albastră.
14 ianuarie 2002
003.318
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Roxana Ciupuliga
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana Roxana Ciupuliga. “Mult prea albastră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ana-roxana-ciupuliga-0001141/poezie/17240/mult-prea-albastraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.