Ana Roxana Ciupuliga

Vultur de lumină As putea să fiu Un vultur de lumină, Să zbor spre ultimul tău munte Amenintându-ti întunericul, Să-ti dau ochi, Să-ti iau nevăzutul Si să te las hipnotizat Să renasti din

Dintre nori Nu vreau să vorbesc Cu acelasi craniu,, Cu acelasi eu, Cu acelasi timp. Vreau doar să te respir Dintre nori.

Apusul tău Sunt sânge din sânge, Picur din pic, Sunt eu din tine, Sunt eu din nimic, Eu si universul meu Atât de mic Care nu se mai satură De apusul tău.

Doar tu Am dat vina pe tine. Noaptea n-are lună, Eu nu am stele, Am doar tu. Am dat vina pe tu. Luna n-are noapte, Stelele n-au eu, Am doar tine.

Vei pleca si tu Noiembrie 2001 Vei pleca si tu Într-un târziu Cu multe regrete, Cu sufletul pustiu, Fără mine… Fără amintiri… Vei pleca si tu Într-un târziu, Iar umbra ta tristă Ca

Timp descult As încerca să prind Timpul de un picior, Să-i fur pantoful Si să-l las descult, Să simta si el Ce greu îi este pasul.

Te-astept iar în scrumieră Decembrie 2000 Si fugărind himere triste Prin fumul tigării mintii tale, Ce arde-n orizontul serii, Pe patul vietii, lângă perna-mi moale, Te-am simtit iar

Au trecut ani Drumul era plin de pietre Și am evadat pe o cărare secretă. Au trecut zile Iar inima îmi oscila deformant Solicitându-mi până la lacrimi Izolația ochilor. Normativele

Cate degete am la o mana?... ...Numai vicii...

Stai mut. Eu te privesc, Îți simt fiece gând cum te frământă. În liniștea noastră Respirăm sacadat... Canon. Nu pot să nu încep să mă sufoc Cand tu oftezi. Dezechilibru. Fierăstrău

Poezia Poezia este ca o ploaie tandră ce îmi impregnează fiinta cu raze de sensibilitate, de frumos, de ambrozie sufletească. Este darul de a putea să dai viată imaginatiei, viselor,

Relativ Totul e relativ: Faptul ca tu azi razi Inseamna ca sti sa plangi pentru maine Si fiecare lacrima Iti va saruta zambetele de ieri

Astăzi Astăzi sunt lumină, Mâine voi fi umbră, Ieri am fost eu.

Astazi tot ce pot strange in palme e oboseala Si un gust amar si innecacios de fum . Ma uit la tine si esti la fel de nimeni ca si ieri. Si ma roade o intrebare:tu chiar nu simti?! Nu iti dai

Simt nevoia să îmi umflu iarăși pieptul cu aerul proaspăt de munte. Mereu îmi vine să mă reîntorc lângă singurul loc care vibrează de viață, lângă codrii deși și înțelepți, lângă un izvor rece și

In sfarsit am gasit un sarut atemporal care sa imi dea o senzatie de apartenenta la iubirea mea.

Praful s-a așternut în camera mea și-n gând... Aerul e greu acum, încep să îl înghit... Toropeala din celule mă copleșește și mai gust pe furiș câte o linguriță rece din