Poezie
Te-astept iar în scrumieră
1 min lectură·
Mediu
Te-astept iar în scrumieră
Decembrie 2000
Si fugărind himere triste
Prin fumul tigării mintii tale,
Ce arde-n orizontul serii,
Pe patul vietii, lângă perna-mi moale,
Te-am simtit iar în întuneric
Pulsându-mi în sânge ca si nicotina,
Ea-ti arde tie suflul,
Iară tu mie inima.
Acum, zdrobiti de soartă,
Ei, astrii, greu suspină
Si printre codrii noptii
Lovesc cu crengi destinul;
E poate doar o soaptă
Din vechea mea poveste
Când cineva veghează
Ceva ce nu mai este.
Mă cheamă ea, visarea,
Cu susurul ei dulce,
Icoanele ei calde
Din nou mă amăgesc;
Dar cerul meu de lacrimi
Găsindu-si iar uitarea
De stele căzătoare
Se va îndrăgosti.
Asa ar fi mai bine
Pe-o aripă de harpă,
Să uit de întristare
Si de cei răi, nevii.
Dar tot rămân cu tine,
În iluzii infantile,
Cu aerul tău dulce
Pe care îl respir.
Te-astept, te-astept diseară,
Te-astept iar în scrumieră,
Cu ultima-ti tigară,
Să-mi vii în vis,
Să-mi vii în zi.
003.505
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Roxana Ciupuliga
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat