Poezia
Poezia este ca o ploaie tandră ce îmi impregnează fiinta cu raze de sensibilitate, de frumos, de ambrozie sufletească. Este darul de a putea să dai viată imaginatiei, viselor,
Apusuri…
Am vrut să iau pulsul anotimpului. În timp ce număram bătăile ceasului de pe noptieră, pe perna mea s-au asezat una câte una amintirile.
Da… eram eu… vară… malul mării… apusul
Te-astept iar în scrumieră
Decembrie 2000
Si fugărind himere triste
Prin fumul tigării mintii tale,
Ce arde-n orizontul serii,
Pe patul vietii, lângă perna-mi moale,
Te-am simtit iar
Vei pleca si tu
Noiembrie 2001
Vei pleca si tu
Într-un târziu
Cu multe regrete,
Cu sufletul pustiu,
Fără mine…
Fără amintiri…
Vei pleca si tu
Într-un târziu,
Iar umbra ta tristă
Ca
Apusul tău
Sunt sânge din sânge,
Picur din pic,
Sunt eu din tine,
Sunt eu din nimic,
Eu si universul meu
Atât de mic
Care nu se mai satură
De apusul tău.
Vultur de lumină
As putea să fiu
Un vultur de lumină,
Să zbor spre ultimul tău munte
Amenintându-ti întunericul,
Să-ti dau ochi,
Să-ti iau nevăzutul
Si să te las hipnotizat
Să renasti din
Frică de soare
4 ianuarie 2002
Noaptea îmi este frică de soare
Si mă caut în amintiri,
Si îmi caut ziua de mâine,
Tremur alături de crengile zgribulite
ale unor umbre reci;
Luna tace
Vesnic a mea
Nu am vrut să-ti tai avântul,
Am vrut să-ti las aripile de curcubeu,
Ca să poti zbura grăbit pentru a respira răsăritul.
Am vrut să privesc lumina
Prin prisma ochilor tăi,
Să-ti
Te am
Te-am simtit
Ca un sărut catifelat,
Umed de sângele tău dulce;
Si eu eram albastră,
Si tu erai ploios.
Te-am văzut
Ca un pescărus
Venind spre mine liber;
Si eu eram apusul,
Si tu
Dor infinit
Trecut-au anii peste noi,
Trecut-au peste vremuri,
Condeiul tău cel străveziu
E mut in universuri,
Iar tu te profilezi in astrele tăcerii,
Ești floarea cea albastră, luna
Micul meu androgin
Tic-tac, tic-tac, tic-tac... Timpul bate fiecare secunda, fiecare minut, fiecare ora, zi, an, fiecare viata. Iar magnetul care sta pierdut in perna mea doarme. Privesc acest
Impresii din holul Conservatorului
Gandesc in intuneric. Ochii mei isi vad proprii lor ochi care se propulseaza in marea Universului. Stau acolo, inconjurati de praful cosmic care inoata