Ana Ionita

știi?! mi-ai devenit iarba câmpului, ritm de stropi, șoapta vântului... știi? cât de mărunte mi-ar fi visele cât de timid focul... fără brațe ....de speranțe? te caută...fericirea o

Oare dacă nu m-aș fi născut printre betoane, miros gri și în forfota Bucureștiului aș fi tânjit la fel de tare după orașele mici ?! De câte ori m-au purtat pașii pe straduțe, pe alei de parcuri sau

Pleoape lenese, frumoase Peste ochi le plimbi agale Carti galbui, de vremuri roase Zac in poala fustei tale Focul arde si trosneste Te trezeste din visare Tu gandeai la tinerete La pamant,

Iarna alba in fereastra Flori de gheata, foc arzand Toate plang iubirea noastra Mi te-aduc pe tine-n gand Lemnul cald miroase-a smirna Rasfoiesc franturi de dor Ochii-mi fug spre luna plina

Fluturi albi alergau pe calea ferată, Mâini de foc prindeau păsări în instantanee, Primăvara urla dintr-o lună pătrată Erai tu, eram eu... jumătate femeie. Apoi iarna desculță a luat trenul

întind mâna spre zare sperând ca un foc de aripi să mă tragă la cer, să mă amestece cu albastrul norilor. ploaie de degete fine îmi spală ochii... si alerg, alerg cu picioare de fildeș spre o

mi-ai stropit dimineața cu vise, galop de fluturi teribili și mare de surâs trei: uimire galbenă de miez de soare și albă...de somn de amiază și viorie de gânduri...de fată nebună

ieri: pași grăbiți, fugă... de spetanțe, de dor. noapte! ani lungi, bucurii scurte. suflet hăituit de priviri goale. în grădini - veșted, printre oameni - rece. lecția fricii de fructe

pe tine și alaiul tău de mânji albi plâng din senin și râd de viață... pe unde umbli liliac în floare? unde se odihnește tâmpla ta? macii îmi scutură pe piele freamăt nu știu cine sunt am

Să privești în ochi cerul? Eu mă descalț să simt iarba sub beton Ori de câte ori strigă în mine viața. Aș vrea să te știu liber Cu puls de pasăre în zbor. Îmi doresc ape. Îți doresc lacrimi de

Am numărat anotimpuri bizare, Am plâns, am sărutat la întâmplare, Am rămas respirând printre vii, Printre oameni copii, Am prins fluturi cu mâinile goale, Am strâns nori în sertare Am cântat

Îți doresc să te picure-n parc Pe o bancă...barcă...de vise. Să se-audă broscuțe...și...vag Să simți lucruri ce-n stele-au fost scrise ! Și-ți țin pumnii ca ea să-ți aducă Idealuri in cești de

definitiv! căci la ce bun să mai...să hai când eu sunt foc iar tu ești vânt?! nu mai e timp, căci timpul zboară e loc in schimb de zori cu frig mă curge trist o soaptă amară și nici nu

cine ar fi știut că drumul de frunze galbene nu ducea la tine ?! mi-am luat busola de toamnă târzie, am agățat-o de speranța din muzica instrumentală, și hai ! să zburăm !....mi-am

Îmi trăiesc viața Într-o coajă de alună Din cireșul amar Crescut falnic, in spatele bucătăriei de vară. Și îmi trec zilele in fustiță albă, de tenis... Așteptând sa vii si să ma duci de mâna

am stors amintirile rând pe rând și le-am sorbit dulceața până ce au căzut ostenite pe o coamă de deal....cu capul pe spate. în zori, mi-am plâns ochii veștejiți de atâta lună așteptând

Ma cheama la\'Nviere Cu freamatul din zori Gradina ce tresare Si-i doldora de flori Eu scot smerit credinta, Nadejdea din chilie... Le duc pasind pe roua La Sfanta Liturghie. Printre

nu te cunosc! dacă ne-am ști, aș scrie despre tine. acum scriu despre omul de pe Piatră, omul cu crenguțe inflorite. el a rămas, m-a prins de mâna ... noi doi am privit lung în urma

In tumultumul de ganduri Si la capat de visare M-am trezit cu tine-n viata Licar bland in inserare Si-am zambit si-am spus la stele Cat de fericita sunt Mi-am prins trupu\'n joc de iele Am

tine Doamne mana mea, pumnul meu in causul palmei Tale cosmice,calde, mirositoare a mir ... prinde Doamne capul meu obosit, tulburat de viata si oameni, in palmele Tale si mangaie crestetul

Dimineața mirosea a verde Un cireș pitic broda petale Ei, copii, se sărutau cu sete Păsări moi se încălzeau la soare Trupul fetei,tot, părea o floare Părul vălurit cădea pe spate Vrăbii gri