Evadez !

întind mâna spre zare sperând ca un foc de aripi să mă tragă la cer, să mă amestece cu albastrul norilor. ploaie de degete fine îmi spală ochii... si alerg, alerg cu picioare de fildeș spre o altă lume. o simt în floarea soarelui, o miros în pulberea de vise si rugi calde din vecernie altarul auriu e mărturia celuilalt tărâm. hai și tu la nivelul următor, firule de iarbă! să lăsăm în urmă praful, puiule de om! să ne năpustim către cele două clipe de fericire pe care le poate percepe lutul! se țin după mine muzici, puncte, virgule, cuvinte, fotografii alb-negru, jurnale din adolescență, chipuri vagi, chipuri clare. le înghesui în desagă, mă opintesc și le ridic pe brațe. vin! către Tine vin... cu tot amalgamul din mine...