Acasa
Sunt puține locuri în care mi-a fost dat să mă simt bine. De câteva ori, n-ai să crezi, m-am simțit acasă...chiar acasă. Să nu cumva să crezi că mă plâng ! Mă gândesc doar și-ți zic și ție la cât
Stii?
știi?! mi-ai devenit iarba câmpului, ritm de stropi, șoapta vântului... știi? cât de mărunte mi-ar fi visele cât de timid focul... fără brațe ....de speranțe? te caută...fericirea o
si asa...
mi-ai stropit dimineața cu vise, galop de fluturi teribili și mare de surâs trei: uimire galbenă de miez de soare și albă...de somn de amiază și viorie de gânduri...de fată nebună
buchet
dulci nimicuri, pentru tine: un nor alb, un cer cu stele, amintiri, priviri senine, toate gândurile mele, verde, soare, dor de dealuri, curcubeu, ploaie măruntă, dimineți, surâsuri,
liber la fericire
ieri: pași grăbiți, fugă... de spetanțe, de dor. noapte! ani lungi, bucurii scurte. suflet hăituit de priviri goale. în grădini - veșted, printre oameni - rece. lecția fricii de fructe
singuri impreuna
nu te cunosc! dacă ne-am ști, aș scrie despre tine. acum scriu despre omul de pe Piatră, omul cu crenguțe inflorite. el a rămas, m-a prins de mâna ... noi doi am privit lung în urma
Tu ai curaj
Să privești în ochi cerul? Eu mă descalț să simt iarba sub beton Ori de câte ori strigă în mine viața. Aș vrea să te știu liber Cu puls de pasăre în zbor. Îmi doresc ape. Îți doresc lacrimi de
Intre timp
Am numărat anotimpuri bizare, Am plâns, am sărutat la întâmplare, Am rămas respirând printre vii, Printre oameni copii, Am prins fluturi cu mâinile goale, Am strâns nori în sertare Am cântat
\"da, dar cand ?!\"
Fluturi albi alergau pe calea ferată, Mâini de foc prindeau păsări în instantanee, Primăvara urla dintr-o lună pătrată Erai tu, eram eu... jumătate femeie. Apoi iarna desculță a luat trenul
de toamna
http://picasaweb.google.ro/dinnisipfemeilesunt/Sarmis#
Marturisire
plec ! să-mi uit visele amorțite... în mers, să mi se dezlipească iarba de pe glezne, cerul din ochi, vara din nări, marea din suflet și seara de pe piele. tu sa nu plângi! adună-mi versuri
La Corinteni
am stors amintirile rând pe rând și le-am sorbit dulceața până ce au căzut ostenite pe o coamă de deal....cu capul pe spate. în zori, mi-am plâns ochii veștejiți de atâta lună așteptând
Nimic
fără ploaie în sandale fără dimineți cu urme de melci fără lumânări cu parfum de albină fără dunga albă a șoselei călătoare fără clopot și toacă fără mânji fără fum și lună-n păr fără
?
Oare dacă nu m-aș fi născut printre betoane, miros gri și în forfota Bucureștiului aș fi tânjit la fel de tare după orașele mici ?! De câte ori m-au purtat pașii pe straduțe, pe alei de parcuri sau
Deunazi
să ne întâlnim într-o altă galaxie zic ! tu, într-o navă spațială mică, verde, asortată caraghios cu fusta pe care o porți... de ceva vreme eu, într-o clepsidră argintie ce mă scurge, scurge
Dualis
a trăit o vreme alături de mine, alături de tine. avea ochii mei...negri. avea degetele tale...tulpini. ființă asexuată și dragă. entuziastă ne scotea in ploaie, își târâia picioarele desculțe
Evadez !
întind mâna spre zare sperând ca un foc de aripi să mă tragă la cer, să mă amestece cu albastrul norilor. ploaie de degete fine îmi spală ochii... si alerg, alerg cu picioare de fildeș spre o
IN LUMINA LUMANARII
tine Doamne mana mea, pumnul meu in causul palmei Tale cosmice,calde, mirositoare a mir ... prinde Doamne capul meu obosit, tulburat de viata si oameni, in palmele Tale si mangaie crestetul
asa-i scriam lui Razvan
In noapte m-a batut vantul inimii tale. M-am gandit sa-l opresc si sa-l incatusez ......Mi-a spus ca-i grabit si am inteles ca e prea rebel pentru lumea mea de ghiocei. I-am sarutat atunci mireasma
