\"da, dar cand ?!\"

Fluturi albi alergau pe calea ferată, Mâini de foc prindeau păsări în instantanee, Primăvara urla dintr-o lună pătrată Erai tu, eram eu... jumătate femeie. Apoi iarna desculță a luat trenul spre tine Către cine, știa, nu știa către ce Prietene, spunând des cuvinte puține, Două umbre priveau \"întuneric TV\" Casa noastră cu geamuri și uși de visare A stat goală în anii cu vânt ce-au urmat \"Da, da\' când?!\" pe șoptite-a rostit o chemare Și sunt eu și ești tu...pe jumate bărbat.