Marturisire

plec ! să-mi uit visele amorțite... în mers, să mi se dezlipească iarba de pe glezne, cerul din ochi, vara din nări, marea din suflet și seara de pe piele. tu sa nu plângi! adună-mi versuri din toamna ca o cobe și mi le cântă în gând ...eu te aud oricum...