Ana Ionita

In noapte m-a batut vantul inimii tale. M-am gandit sa-l opresc si sa-l incatusez ......Mi-a spus ca-i grabit si am inteles ca e prea rebel pentru lumea mea de ghiocei. I-am sarutat atunci mireasma

plec ! să-mi uit visele amorțite... în mers, să mi se dezlipească iarba de pe glezne, cerul din ochi, vara din nări, marea din suflet și seara de pe piele. tu sa nu plângi! adună-mi versuri

Sunt puține locuri în care mi-a fost dat să mă simt bine. De câteva ori, n-ai să crezi, m-am simțit acasă...chiar acasă. Să nu cumva să crezi că mă plâng ! Mă gândesc doar și-ți zic și ție la cât

să ne întâlnim într-o altă galaxie zic ! tu, într-o navă spațială mică, verde, asortată caraghios cu fusta pe care o porți... de ceva vreme eu, într-o clepsidră argintie ce mă scurge, scurge

a trăit o vreme alături de mine, alături de tine. avea ochii mei...negri. avea degetele tale...tulpini. ființă asexuată și dragă. entuziastă ne scotea in ploaie, își târâia picioarele desculțe

dulci nimicuri, pentru tine: un nor alb, un cer cu stele, amintiri, priviri senine, toate gândurile mele, verde, soare, dor de dealuri, curcubeu, ploaie măruntă, dimineți, surâsuri,

Mi-e sete de tine De vara si ploi Din cer, vase pline De mir...cad suvoi Ma poarta doar dorul Pe drumuri stiute In trup duc fioruri Si ape de munte

Vino vuiet, ia-mă\'n brațe Du-mă\'n rouă,\'n flori și fân Și cu mâini flamânde, hoațe Lasă\'n soare,\'n vânt un sân. Mă sărută și mă\'mbie Umple-mi părul lung de iarbă Dă-mi pe buze apă