Amalia Cretu

relativ la volumul \"In acte, esti viu\"...Traian Calin Uba, imi cer scuze.
Ar fi trebuit sa stiu; dar pe site mi se pare ca sunt,in general, semnalate viitoarele aparitii, prilej pentru autor sa \"testeze\" impresiile cititorilor. aprecieri,
amalia

are, desigur o tema ce poate fi regasita (partial) si in acest poem. As opina ca titlul este deosebit de incitant, pentru o \"vreme\" ca aceasta, pe care o traim \"conservati in vid\", unde nimic nu poate fi \"respirabil\".
O fireasca succesiune a etapelor vietii, alternanta anotimpurilor sau a altor stari desemnate sugestiv prin
\"doza de Înserare din flacoanele cu Septembrie\",
este pastrata, numai pentru ca:
\"memoria continuă și ea, potrivnică și sârguincioasă,
să secrete imaginea cu care voi fi confruntat
la Gala Filmului de Apoi\".

Fara dovada existentei \"in sine\" ...nu suntem.
aprecieri, amalia

cand,
toate armurile, constrangerile, tacerile, impunerile...largi umbre vor lasa peste \"amintirile depictate subțire\"
doar atunci.

deosebite, gandurile mele pentru un vers \"grav\" cu sonoritati de otel ...(neoxidat), doar lama subtire pentru cel purtator de armura.
bine, amalia

Mereu vor fi oameni; si...\"ce-i rau, in asta\"?
E retorica, o astfel de intrebare, intr-o poezie moderna, dar meritoriu este faptul de a o fi pus.
Chiar daca nu starui...notez: pentru pasari si aripi, zbor indelung!
aprecieri, amalia

Aprecieri deosebite pentru versul cu rima, vers potrivit unor stari sufletesti de maxima tensiune emotionala. Poemul de fata poate fi receptat ca demers liric inchinat iubirii, el se construieste treptat, prin raspunsurile date intrebarii: \"ce-i ura?\" ...iar antiteza si repetitia folosite in versificatie, conving, daca mai era nevoie, ca Mihai Leoveanu nu este \"singur impotriva lumii\" ci, (dimpotriva!), el are de partea sa pe toti acei care, in labirintul existential numit viata, \"incomodeaza\" prin virtuti morale (asumate si promovate).
deosebit, simbolul: \"stau incomod in mine insumi\"
sustinere, amalia

Poemul pare sa aiba si o semnificatie filosofica, ce este mai greu de redat, in absenta unei \"chei\" potrivite cu registrul liric al lui M. Djamal. Apa era pentru antici principiul tuturor lucrurilor; \"imi astern apele\" poate simboliza acel moment al existentei in care fiinta isi reconsidera intreg parcursul vietii, in mod lucid.
M. Djamal face trimitere la tumultul vietii, prin ritmul versului si figurile de stil utilizate:
\"se dezlantuie vulcanii\",
\"canta viorile...\"
\"tropaie caii, tropaie galopand\" .
Dar undeva, se instaleaza sentimentul ca existenta omului este finita si ca, la un anume moment el \"se aseaza\", asteptand inevitabilul: \"imi smulg oasele\" si \"le infig in pamant\". M. Djamal stie a limpezi gandul omului.
aprecieri, amalia

e o ideea, cel putin bizara...fiind vorba de un spatiu(vid)/ virtual;
dar, C.T.Atanasiu, apreciind textul de fata, eu va sugerez sa initiati un concurs, fara premii ...materiale, pe tema: \"cel mai ...bun comment!\"; stabiliti cateva repere/reguli si...asteptati concurentii!

ps. simptomatic(sau nu), la acest articol deosebit de important pentru a sigura \"eleganta\" pe site, dupa cum a-ti observat, s-au referit cinci \"agoni\" din ...mii, cati posteaza in fiecare zi.
aprecieri, amalia

Atat de surprinzatoare...aparitia cuvintelor despre \"tacere\", incat:
\"îmi răsfoiesc ridurile frunții...\" si nu cred ca acest demers sa fie semnul intelepciunii, mai degraba al emotiei starnita de ivirea unei sperante...\"întoarse spre cer\" și talmacite in:

\"urmele pașilor
plutind peste valuri\",

cu cel mai bun gand, alaturi.

aprecieri, amalia

dialogul literar, un inceput de drum in descifrarea distantelor dintre culturi, dintre ganduri, dintre oameni.

De fiecare data, atunci cand pornim intr-o aventura epistemologica, teama de necunoscut este coplesitoare; pare-se ca:
\"cerul se umple de lacrimi\", compatimind conditia de \"orb\" a celui care nu stie.
Ideea poetica, sugerata de versurile tale, are forta si veridicitate: \"eu nu cred ca e simplu\", spui, a strabate distante, a dobora recorduri si a invinge prezentul, parca neschimbator.
Metafora \"orb puternic, carand in spate un schilod fara vedere\", utilizata de catre Schopenhauer-spre a reda raportul dintra vointa si gandire-pare a fi sugerata in penultima strofa, pe care as numi-o a \"incertitudinilor\", a indoielilor:
\"nu spun că știu unde sunt. nimeni nu știe. aleea nu se termină cum credea M. nimic nu se termină...\", prin urmare suntem datori sa regandim \"simplitatea\" lucrurilor, sa revenim in sine, si astfel sa credem ca \"suntem mai aproape de pielea noastră atotștiutoare\".
Poezia are vers modern, incarcat de simboluri; ea transmite o stare emotionala ce poate fi premisa a unui proces de introspectie: nimic ...nu e foarte simplu!

Pot considera ca, in acest poem-surprinzator sau nu-intitulat \"...social\", Marius Solea doreste sa ne aminteasca despre panteismul spinozist, potrivit caruia dumnezeu, spirit imanent, este pretutindeni in natura, pe principiul: \"deus sive natura\".
Fiinta umana, parte integranta a universului fizic, este deasemenea, supusa acestui determinism; in consecinta, spune Marius Solea:

\" fiecare bărbat își are dumnezeii săi,
fiecare femeie, la fel, își are dumnezeii ei\"

Avem, asadar, fiecare dintre noi: intentii,scopuri, tinte, ganduri, idealuri proprii. Avem, se stie, personalitati diferite. Conturand un portret al femeii, Marius Solea pune in evidenta sensibilitatea, inconsecventa si ezitariile proprii fragilitatii emotionale ale acesteia dar nu-i contesta \"importanta sociala\" ( doar scrie un...\"Poem social\"), redata in versurile:

\"bărbatul și femeia, unul cu altul, se mai întâlnesc\",

relationeaza, \"fac ...casa buna\", chiar daca-sau, poate tocmai pentru ca-structura lor sufleteasc este diametral opusa, in sensul ca \"dumnezeii lor, între ei, niciodată...\" nu se intalnesc. Contrariile, insa, se atrag.

Falsul complex de superioritate, arogat de catre barbat, nu cred a putea fi \"inlaturat\" prin...\"ignorare\";

\"dumnezeii bărbatului, deși au aflat de dumnezeii femeii,
îi cam ignoră,
pe motiv că niciodată aceștia nu devin de ajuns...\".

Sa fim onesti, Marius Solea, sa admitem egalitatea de gen intr-un poem social, plasat in viitorul volum, intitulat... \"Liber\". Se contureaza, iata, legatura dintre titlul volumului si ideea poetica din versurile de fata: libertatea (sociala) in intelesul sau de \"cunoastere a necesitatii\" (B. Spinoza). Recunosc insa ca, aceasta tema, poate fi supusa si altor interpretari.
aprecieri, amalia

Ori de cate ori am ocazia, evoc un proverb indian: \"suntem paznici trecatori ai meleagurilor unde traim\";
\"personale\"-le de fata imi sugereaza aceeasi idee: suntem, fiintam ca oameni:
\"într-o lume din care înțelegem să trecem,... nu să rămânem\",
o lume in care viata are \"zile numerotate\" si...
in consecinta, suntem supusi timpului \"grabit\" si \"obosit\".
Dar, intr-o astfel de lume, este valabila (iata!) maxima anticului Aristip: \"traieste clipa!\", plus indemnul tau: sa nu ramai mai prejos decat predecesorii. Bine spus.
Asadar: \"dai urmariri\" cu alte cuvinte, traieste viata cu maxima intensitate!

Da, un Aristip al zilelor noastre ni se infatiseaza treptat: \"traieste\" la maximum, merita!
Oricum ar fi viata, acest \"Jurnal...\" este dovada unei excelete capabilitati de a interpreta semnificatiile filosofice ale temporalitatii; viata, in desfasurarea ei, ne face adesea sa uitam ca...\"drumurile din spate sunt cele care definesc viitoarele bătrâneți\"!
Cornel Ghica, poetul, merge mai departe...lumea, prin conditia sa, avand trecut,prezent si viitor, se verbalizeaza in judecati cu valoare literara. Deosebita, capacitatea de abstractizare.
aprecieri, amalia

acel \"loc cu lumina artificiala\" poate fi asemuit unui spatiu , altul decat cel terestru, anume: \"lumea inteligibilului\"-lumea ideilor.
doar aici gasim \"cuvinte îmbrăcate-n piele\"
si
\"putere cu zgomot de umbră\";
aici transcende fantast o realitate extrasenzoriala, in care:
\"ai tendința să crezi
că poezia e servită în vid\".
in spatiul imaginarului, al simbolurilor si
avand expresivitate, versul se caracterizeaza, in primul rand prin asocierea frapanta a imaginilor desprinse \"dintr-o poveste\" care poate sta la inceputurile creatiei artistice.
ma feresc de incadrari, totusi as risca o presupunere: apropierea, voita sa nu, de expresionism prin accentuare elementelor de contrast:
\"expandat țâșnind din ochi printre dinți\",
\"zaruri învârtindu-se (ne)omogen
pe o suprafață cu sfinți mahmuriți\"
ce tradeaza o viziune cosmica, \"fosforescenta\" si confera versului calitati stilistice. deosebit, simbolul \"in ritm de papadie\". ps. evaluarea/nota...in asteptare, amalia

\"sa aruncam\" toate... zilele:
in care am urat si am respins: frumosul, binele, dreptatea si adevarul!
in care sensul existentei era doar o iluzie!
in care alegerea era \"prindere\" in jocul intamplarii!
da!
existenta noastra este avida de sens; intr-o lume in care totul este sub semnul alegerii, trebuie sa ne hotaram: ce drum avem de urmat;
asa au ales si \"bunii\" nostri, si \"tata\" si \"mama\";
el, mai \"domol\" , ea \"era slabă trei oase și-un zîmbet\". dar, contrariile se atrag, iar ei au dovedit intelepciune.
semnificatii deosebite poarta versurile poeziei tale, pline de sugestii soresciene dar si de ritmuri originale, alcatuind o pledoarie pentru ceea ce numim \"femeie\", in gama \"fa major\". aprecieri, amalia

...sa-si astepte fiii (!)

Amintirea \"taranei-mama\" ramane cel mai duios gand al unui poet, mai ales acum, in pragul sarbatorilor de iarna.
Mereu va exista o mama care sa-si astepte fii, oriunde s-ar afla. Sensibile ganduri si pline de generozitate,
acel:
\"nu ceream nimic\" pare sa spuna ca, cei aflati departe, sunt totusi aici.
Versul tau este plin de sensibilitate si denota simtire artistica. Poezia, alina dorul.

Mie, aceasta poezie imi spune nu doar faptul ca tu, poetule, pastrezi o calda amintire tatalui, ci si ca amintirea este un \"restart\" (cum ai si precizat) iar sentimentul gratitudinii va regenera cu mai multa putere, in timp.
Astfel, in versuri pline de naturalete, ai creat o imagine poetica de o plasticitate coplesitoare: figura tatalui-mentor:
\"ducând ploaia învelită în ziar,
ținând-o strâns la piept\" si care este, poate, invatatorul satului, cel care nu stie \"decat sa citeasca ziare\" si astfel sa faca a \"rodi\" mintea celor tineri, \"cultivand\" adevarul.
Un astfel de traseu existential nu este usor de urmat, intr-o lume care \"trece pe lângă tine bârfitoare și rea
vorbindu-te\"...nintelegand rostul educatiei si culturii, rostul slovei scrise.
Dar cel care a stat \"toata viata cu gazeta in mana\" are puterea de a risipi indoieli, necredinte si mizerii umane, de a aduce lumina cuvantului asemenea unui mag, sau asemenea tie, poetule, care \"ilustrezi\" viata atunci cand:
\"aduni literele, alăturezi cuvintele, descâlcești frazele –
una mai noroioasă decât alta\".
Cred ca imaginea ploii-aducatoare de belsug, este o frumoasa metafora ce tine sa ne spuna ca, in viata, in arta este nevoie de mentori. Pentru tine, intaiul mentor pare a fi fost tata. Este acesta un frumos prinos de recunostinta. Finalul poeziei reda o convingere poetica: cel care duce slova \"acolo, in camp\" va creea intotdeauna bucurie semenilor sai.
ps. tatal meu a fost invatator de tara; l-am regasit in multe din versurile poeziei, iti multumesc.
aprecieri ,amalia

Motto:
\"poeți care detestă gașca și lehamitea găștii,
poeți care își cultivă singurătatea în ceată...\"(N. Popa)

m-au \"prins\" aceste ganduri, desi la inceput am trecut oarecum in graba peste ele; constat insa ca de la primele versuri ai ales a nu te asocia decat cu muza poeziei. Reprosul facut iubitei: \"nici tu nu-mi vii alaturi\" pare a fi un semn al convingerii ca poetul, pentru arta sa, e dator \"sa-si cultive singuratatea\" transformand-o in forta creatoare.
Dar, \"foile de bruma\" pot a fi (in)scrise de \"maini prea putin masculine\"; in noptile reci ale iernilor noastre, doar speranta mai poate aduce in suflet lumina. O lumina care sa inlature spaima de moarte, de pustiu si de frigul de afara.
Consecventa, constanta sentimentelor fata de fata \"din vis\" sunt redate intr-un vers-chemare:
\"Să-mi vii măcar în vis, iubito!\", pe care eu il vad ca tainica speranta. Poezia are tineretea varstei, dar la fel de bine ar fi putut fi scrisa azi: valoarea nu numara anii.
Subiectul cel mai comun, devine sub penitza (tocul) poetului un subiect nou, prin imagine si stil.
a.

(evident:)!) asemenea unui \"mester-faur\"
A.

Se extinde Europa-
Ca vrem noi,ca ei nu vor...
Dar, decat colinde-n UIE
Mai bine...un plugusor,

Sa le dea si lor Traian-ul
Ce \"ne dau\" si ce \"ne vor\"!!!