Mediu
nu ceream nimic...stăteam doar
două siluete păgâne
ținându-ne de mâini
la umbra
copacului fără de
sfârșit
nu ceream nimic...nici foșnetul
frunzelor nici mlădierea
ierbii nici parfumul
petalelor răvășite
de vântul
sprințar
nu ceream nimic...și dintr-o dată
peste creștetele noastre albe
a început să plouă
cu amintiri
se strică vremea...am mai apucat să
spunem și ne-am ascuns amândoi
în marsupiul țărânei-mamă
care ne aștepta cu dor
încă de la
primul țipăt
022.639
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sorin Olariu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Sorin Olariu. “Nu ceream nimic....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sorin-olariu/poezie/220282/nu-ceream-nimicComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AC...sa-si astepte fiii (!)
0
Mereu va exista o mama care sa-si astepte fii, oriunde s-ar afla. Sensibile ganduri si pline de generozitate,
acel:
\"nu ceream nimic\" pare sa spuna ca, cei aflati departe, sunt totusi aici.
Versul tau este plin de sensibilitate si denota simtire artistica. Poezia, alina dorul.