Amalia Cretu

dimensiunea simbolica a acestei poezii este data de faptul ca transfigureaza situatia cosmica a omului, propunand o meditatie grava asupra mortii, camuflata intr-o declaratie de dragoste
moartea este ca o nunta la care participi cu toata fiinta, scopul acestui act fiind regasirea perechii astrale:
\"ai fost aseara/
cu moartea la o nuntă/
și ai dansat cu ea\"...
dar, eul liric urmareste regasirea de sine, gandindu-se la iubirea de dumnezeu, ca mijloc de salvare a fiintei
cred ca versurile nu doresc sa transmita emotii, ci mai degraba sa grupeze elemente stilistice si idei neverosimile intr-un amgrenaj imagistic cae sa transmita o concluzie:
\"trebuie să știi un lucru
eu tot tăcând voi iubi orice ai face\"
poezia inlocuieste insesizabil abstractizarea expresiei cu alegoria:
\"ai dansat cu ea (moartea)/
până când ți-au intrat razele/
necioplite-n dormitor\", pana cand ai simtit ca vei trezi in om iubirea de sine.
aprecieri, amalia

nu stiu de ce, dar azi ma gandesc la versurile lui Nicolae Labis; fie ca vrem, fie ca nu, tineretea spirituala si poezia raman aceleasi, mereu impulsionand viata si insotind temerar pe cei care cred in cuvantul-imagine poetica;
Dana, atunci cand va veni vremea, merita sa arati (toate) fotografiile...nepotilor;
aprecieri, amalia

da! astazi...flori de Sanziene;
toti fluturii au invatat sa zboare, toate culorile se topesc in soare, toate sunetele converg inspre izvoare;
deosebita ideea devenirii:
\"Aș curge ca Alpheu înspre izvoare, din tărmul meu înalt ieșind din mare și-aș mai lăsa din unda unui val, să nască iar ...\"
aprecieri, amalia

eu, iti las un gand: sa invatam a cuprinde cu mintea ceea ce putem imbratisa cu sute de maini!
o vara plina de epitete cromatice si metafore care s-au adunat intr-o \"cutie cu imagini\"...poetice; aprecieri deosebite si \"un\" multumesc,
amalia

AMP,
proza scurta cred ca devine domeniul epic in care reusesti sa demonstrezi, intr-o forma stilistica ce particularizeaza textul tau, necesitatea asumarii propriei conditii umane, pe fondul recunoasterii absurdului existentei. tematic, aproape...camusian;
sugerez lectorului a reflecta mai atent la cateva dintre reperele prozodice care accentueaza tema si jaloneaza ultimele texte scrise de tine, pe agonia:
~cutitul albastru-potrivit \"să feliez(marunt)niște roșii\"
~cotidianul invincibil-\"cotidianul se scurge cu plăcere printre noi. Se simte invincibil\"
~paharul-(cu zmeura, cu apa...)-acum, \"apa lovește fundul paharului cu putere. Simt cum cancerul se ascunde in celulele noastre\"
~melodia-zgomot stupid, \"nu mai cânta melodia asta, mă stresează\"
~rosul-culoarea (vietii)victimelor inocente care \"zâmbesc, e o lume minunată\"
totul in jur denota ca distanta dintre material si ideal se micsoreaza cu fiecare clipa, atunci cand accepti ideea ca: \"Trebuie sa ni-l inchipuim pe Sisif fericit!\"(A Camus)
de fapt, textul are in continut o inlantuire de imagini ale cotidianului, parcurs de fiecare, sine cu sine
un traseul al singuratatii eului liric, doar aparent invins, daca subscriem leit-motivului: \"Azi nu moare nimeni!\"
existam, suntem! iar daca \"nu mai e nimeni pe stradă noastră îngustă\" vom crea, chiar \"rostogolind zilnic bolovanul pe stanca\", asumandu-ne chinul vietii cotidiene, costienti de libertatea alegerii.
:) gand bun si deosebite aprecieri, amalia

da! fiecare om are o \"poveste de viata\"; e frumoasa si plina de sensibilitate, evocarea memoriei strabunului tau, moșu Dămian;
narativ, poemul este bine alcatuit si sustinut stilistic astfel incat versurile redau aceea afmosfera traditionala si plina de armonie pe care trecerea timpului nu o poate sterge din memorie. am inteles ca străbunicu\'tau, moșu Dămian, a fost el insusi \"un mare boier\"...prin calitatile sale morale.
aprecieri, amalia

Anni-Lorei,
impreuna cu alte imagini ale spatiului in care traim si florile adauga culoare, facand suportabila existenta in sine; de aceea ele \"simt\" roua diminetii si trimit spre om semnificatii multiple...ramane a le intelege. multumesc mult, pentru gandul tau bun,
amalia

nu avem de a face cu o alta lume decat aceea care apartine experientei noastre posibile; prin urmare ceea ce ni se arata este deja inventat de catre altii, iar pentru noi devine obiect al perceptiei
interesant indemnul tau, dar l-as adauga nevoii de a sti, transformandu-l in stimul pentru orice fel de cunoastere
cat priveste \"realitatea ca imagine\", e limpede: nu vom stavili niciodata evolutia ascendenta a omului; nu exista invingatori fara invinsi;

da! este un text scris intr-un limbaj alert, cu semnificatie si tema apropiate de discursul filosofiei existentialiste;
un dialog bine condus, ce denota ca adevarul vietii nu consta niciodata in imitarea lucrurilor asa cum sunt ele in natura, ci mai degraba in construirea unei imagini din care sa nu lipseasca datele cotidianului...
scena redata reprezinta lumea asa cum este ea, cu fericiri si dureri deopotriva, lipsita de armonie si caricaturala sau dimpotriva, plina de intelegere pentru fapte si oameni.
omul trebuie sa-si stapaneasca viata cu ratiune, cu demnitatea celui care stie ca este:
\"ca un zeu exilat pe o masă de operație. Regatul lui a rămas undeva departe și se sfârșește acolo unde începe durerea.
Mâine o să moară. E de preferat să moară mâine\".
finalul textului pare sa contrazica o idee lanasata de curand de catre A.M. Popesco, dar nedetaliata: pentru a supravietui intr-o lume avida de sens omul trebuie sa se raporteze la sine insusi.
aprecieri, amalia

sunt surprinsa a constata ca aceste ganduri exprimate prozodic...mai starnesc vreun interes cititorului, pe siteul agonia!
multumsc de semn,
amalia

las doar un semn de lectura; ai ridicat, usor...\"valul amintirillor\"...
nimic nu pare a ameninta frumusetea zilei care vine!
aceeasi, amalia

...\"cuvantul este invelisul ideii\" (V. Hugo) iar stilul determina particularitatile unui text astfel incat acesta devine inconfundabil;
va doresc inspiratie,
a.

versurile sugereaza forta si dinamism, pe fondul prezentarii legaturii dintre om si univers;
atmosfera plina de culoare induce dreptul la viata si dorinta de a fi asemnea celui:
\"aspru și neatins de teamă/
stăpân al distanțelor uriașe/
căuta mereu ceasuri în revărsări strălucitoare\"
as considera acest gand al poetei Dana Banu drept un posibil deziderat uman,
aprecieri, Amalia

\"Nu știa că e periculos/
Să cerșești fericire de la nefericiți?\";
ideea din aceste versuri poate constitui, dupa opinia mea, un suport tematic pentru o noua incercare poetica;
iti doresc inspiratie.
\"E normal, e chiar firesc\", sa fii tu insuti
!amalia

esti tu insati: ai redat cu multa sensibilitatea o clipa de viata, un fragment de memorie, apropiindu-ti si mai mult zmbetul de \"celalat\";
fina autoironie, tonifianta chiar;
\"Mă recompun din fiecare pierdere și din fiecare zi care se duce departe fără mine. Mă am aproape mereu, atât timp cât voi putea să iubesc oamenii înseamnă că sunt\", pot considera acest gand un indemn (valabil) si pentru \"altul\",
aprecieri, amalia

trecerea implacabila a timpului, ordinea lumii dar si viata insasi toate sunt percepute firesc de cel care \"urcă treptele cercului\", infatisand \"latura\" spirituala a sufletului uman;
ai creat o imagine simbol pentru a reda nevoia omului de a se regasi in fiecare gest, cuvant sau act al trecerii sale prin viata \"numărând ecourile/ ce se înalță din mine/cu fiecare bătaie de inimă/.../cu fiecare tăcere\"
aprecieri, amalia

La multi ani, Florin Caragiu!
***
Dana, aprecieri (si) pentru modul cum stii sa transmiti emotie si \"dinspre sufletul cel nearătat mulțimii\"
drag, amalia

da! cel care ciuguleste \"sunculita de pe tartina\", lasand painea pentru pisici, \"niciodată nu va fi în stare
să înțeleagă terasa văzută de sus\"–o lumea in miniatura;
din punct de vedere stilistic, utilizand repetitia (vezi, epitetul cromatic \"caramiziu\" s.a.) reusesti sa amplifici valoarea afectiva a continutului de idei dand poeziei, in mod voit, o nota de patetism si o nuanta \"cărămizie în amintirea/cine știe cărui apus de soare...\"
iata ca si dimensiunea spatio-temporala a evocarii unor intamplari reale are o tenta \"caramizie\": timpul s-a timpuit apropiindu-si toamna, sentimentele s-au ofilit, prieteniile \"capătă o nuanță cărămizie
diluată treptat de căderea nopții\"
ultimele doua versuri pot fi (eventual) revizuite, pentru a asigura deplina reusita prozodica a imaginii din final
apreciere, amalia

\"Poezii din tara lui elian\" (un volum semnat Dana Banu)

Inca mai gandesc la faptul ca \"saptamana aceasta\" nu s-a incheiat; cand iese cartea de sub tipar voi fi mandra sa citesc: Dana Banu, poezii, asa cum am facut adesea, in ultima vreme. 6 iunie este Ziua Liceului Onicescu; putea fi si un prilej de ...lansare! dar, cine stie?
Sincere felicitari si mult succes! (in soapta, iti spun: esti foarte tanara!)
salut

Excelent articol, m-a dus cu gandul la (un) Eminescu impregnat de filosofia lui A. Schopenhauer si care devine astfel preocupat de caracterul iluzoriu al armoniei lumii, atent la sensurile existentei, convins fiind ca prezentul nu poate oferi solutii fenomenelor de criza, atata timp cat lipsesc \"scopuri si idealuri\" pe masura celor promovate de generatia pasoptista:
„Voi, pierduți în gînduri sînte, convorbeați cu idealuri; / Noi cîrpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri,/Caci al nostru-i sur si rece-marea noastra-i de inghet.”(Epigonii)
Ai argumentat cea mai caracteristica ipostaza simbolica pentru a II-a perioada a creatiei eminesciene, demonismul estetic:
\"Demonul eminescian este departe de a se manifesta brutal; între trãsãturile sale moral-intelectuale se aflã și cele caracteristice geniului\" (Felix Nicolau).
Fiecare generatie are epigonismul sau si, (te citez) \"pune în discuție autenticitatea ierarhiei valorilor\", in mod necesar; ceea ce ameninta astazi \"fiintele geniale\" este autosuficienta si desincronizarea dintre moral si estetic fapt ce nu poate genera decât o aplatizare a gândului care nu mai are puterea de a fi creator de sens, care îsi pierde asadar virtutea demiurgica. Deosebita, si grafica. Consideratie si apreciere, amalia