Amalia Cretu

un gand elegiac, o triste de toamna intarziata \"printre ziduri/măturând frunze\"; poate fi si un semn al uitarii de sine la ceasul adumbrit al zilei, atunci cand amintirile dor;

amalia

sunt versuri ce continua aproape firesc \"Cantec de toamna\", o poema (cu dedicatie, presupun) ce a trecut (aproape) neobservata;
retin atentia: epitetul cromatic si metaforele prin care versul capata expresie iar cuvantul sublimeaza emotiile subiectului liric redand intensitatea perceptiilor sale;
deosebita, imaginea, \"ce semn de sărbătoare e mirosul trupului tău/cu o cicatrice pe coaste\", unde cuvantul ofera sugestii metafizice;
aprecieri, amalia

ce simplu este uneori sa trecem Styx-ul; insa oameni ca Augustin Pop au lasat fara indoiala numeroase alte \"semne\" ale neuitarii, ca dovada si versul tau, Dana Banu!
gand si simtire ai rasfirat in versuri pentru cel cu care ai \"îmblânzit împreună multe cuvinte\"
aprecieri deosebite, amalia

\"de ce trebuie sa urcam...?\" simplu, suntem mereu cautatori de \"absolut\"! cautam fericirea dar gasim \"nefericiri\", cautam binele dar gasim \"rautatile lumii\"...mereu si mereu aspiratiile noastre ne indeamna sa urcam \"pe muntele cel mai înalt\" insa nu stim niciodata daca am atins ultimul pisc al acestui munte;
fara dorinta de a cunoaste adevarul omul ar ramane doar la nivelul experientei senzoriale, or \"schimbarea\" pe care o voieste se refera la esenta sa, nicidecum la aspectele trecatoare ale existentei;
\"singuratate(a) absoluta\" tine de dorul enigmatic al cautarii de sine, nerostit si greu de surprins atunci cand eul poetic vadeste albul imaculat al zapezii-in fond, valorile morale in exprimarea lor maximal abstracta;
uneori, chiar lumina stralucitoare a zapezii ne impiedica a vedea imperfectiunea firii umane, aceasta nu inseamna ca totul e posibil; masura gandului este unica: \"locuim, de mii de ani, pe o sfera\"! suntem rezultatul propriilor noastre incertitudini;
ps. asteptam un optimism \"la vedere\", dar constat o autentica intruziune in metafzica; voi reveni la poezia de ieri, daca permiti;
aprecieri, amalia

e plin de gravitate simtamantul neajungerii \"la capătul privirii\", cand totul pare a fi cântec \"a priveghi\";
amalia

imagini prelucrate pe acelasi principiu al esentializarii, specifici poeziei semnata Mahmoud Jamal;
\"gara e plină de umbre/și de priviri confuze\" fapt ce semnifica diversitatea manifestarilor vietii, mereu si mereu schimbatoare;
aprecieri, amalia

incerc sa descifrez sensul metaforei: o clipa de liniste cand eul poetic se exprima pe sine cu emotia celui care asteapta un gest având puteri miraculoase \"de inorog\" ce vindecă bolile, curăță răul, dă viață;
dar nu poti avea deplina certitudine, spune poetul, atunci cand \"ochiul tău deschis în om\"/ratiunea/ constata ca legendarul inorog este \"cocosat\" de povara timpului si pare lipsit de puterea semnificarii binelui;
nelinistea si indoiala se instaleaza in suflet: \"Cocoșat inorogul prin ceață/Unde ești?Piatra căzută/
Nu voi fi...Ascultă-mă\" atunci cand intrebarile raman fara raspuns, dar versurile lasa impresia ca dincolo de teama de a nu mai fi cineva stie, rosteste gand si indemn;
ultimul vers, cu rezonanta baladesca evidenta, ma duce cu gandul la \"picior de plai...mioritic\" unde tristetea este doar \"cântec de fluier\";
Victor, pentru nota de optimism pe care voiesc a-ti trimite, renunt a mai citi penultimul vers! tot binele;
ps. emotia transmisa prin \"degetul mic al unui copil\" m-a impiedecat sa elaborez un comentariu intemeiat stilistic, dar...poezia este uneori viata!
aprecieri si salutari din bucuresti,
amalia

fie ca voim, fie ca nu viata se compune din trairi si fapte adesea imprevizibile; plin de semnificatii, cuvantul-metafora \"noduri\" denota traiectul marcat de ocolisuri pe care adesea suntem siliti a-l parcurge pana la momentul cand constrangerile exterioare ne determina sa trecem la \"taierea nodului gordian\"!
aprecieri, amalia

nu, Anni! n-am sters nimic din cele scrise...dar imi place mai mult sa citesc ceea ce scriu altii; deosebite sunt lecturile din acel moment al zilei cand zgomotele dispar, \"privirea se alinta\", sufletul se regseste la marginea sinelui...
atunci, timpul pare \"diluat\" si aproape simti ca te afli dincolo de limite;
drag, amalia

fragmente de realitate, redate intr-o nota evidenta de suprarealism, ce alcatuiesc o imagine a cotidianului trait;
am retinut expresia metaforica prin care sugerezi posibilul, \"în brațe poți ține cu cotul/un vis\", care asigura contrastul dintre imaginea angoasanta a cotidianului lipsit de \"inaltime\" unde \"ziarele (aici)/nu scriu/în litere mari\" si inclinatia eului liric spre visare;
aprecieri,
amalia

\"...știu și că atunci când un semn se ridică înalt din depărtare pentru un om care scrie cuvinte el trebuie privit în față și cu siguranță onorat\";
Dana, gasesc aici un semn al frumusetii sufletului de poet si ma gandesc: ce frumos ar fi in lume daca toti \"scriitorii de cuvinte\" ar avea prieteni ca tine; sper ca lucrul la roman avanseaza; iti doresc inspiratie si spor!
drag,
amalia

prefigurat, viitorul \"suna bine\":
\"trebuie să trăim și noi cumva nu numai din datul timpului înapoi\" asadar, ne astepta aceeasi \"insiruire\" de acte umane, unele devenind din pdv functional stereotipuri;

dar prezentul nu face decat sa reediteze fragmente de trairi subiective care se succed in absenta oricaror semnificatii valorice:
\"o gară ...(un) prinț zgribulit/
străzile s-au umflat/morții vin și ei să-și întîmpine cunoscuții\",
iata, o lume \"agitată (care) nu poate să dormă noaptea\"/
toți vorbesc în somn despre locuri nemaivăzute\"...
angoasa, neincredere si asteptare;

constientizand esecul, omul se întreabă: \"de ce a mers totul prost\" in mica lui lume? pesemne \"a uitat să arunce un dram de sare cînd a spart oglinda\"?! multa metaforizare;
excelent exprimata stilistic, poezia lui Emilian Pal incita la reflectii asupra timpului pe fondul cautarii autenticitatii prezentului ca fapt de viata;
aprecieri,
amalia

Motto:
\"Nu poti face nimic ca sa ai stil. Pentru ca stilul nu il ai, ci il esti. E engramat acolo, in ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrala, in dinamica fluidelor corpului tau, in spotul de lumina de pe pupila ta catifelata. In intelepciunea mintii tale, care inainteaza cand universul inainteaza si se retrage cand universul se retrage.\"
--- Mircea Cartarescu - De ce iubim femeile, Ed. Humanitas, 2004
azi,
mi-au atras atenția aceste cuvinte și le vroiesc un argument pentru ceea ce voi spune:
poezia lui Florian Silișteanu este creatoare de stil iar poetul, un născocitor ;
în poemă, cuvintele pline de patima nescrisă a dorului de viață sunt iarași impregnate cu luciri de stele și trimit către preaplinul sufletesc din care naște-se versul, în virtutea unei intense arderi lăuntrice ;
din nou și din nou: « ardumaș » cu putere de nestins, de asta dată «ardumaș întortocheata mânzului » este un leitmotiv cu rezonanțe mai puțin terestre fiindcă metafora poate fi tălmacită cu mai multe ințelesuri : vine o vreme cand « mânzul » e dator să uite că este copil !
cu fiecare strofă, precum din aspectele fragmentare ale unei existențe de veacuri, poezia se construiește pe tema simbiozei omului cu natura, nu însă în absența comuniunii cu ceilalți ;
dar, poate fi prezent și un alt ințeles al metaforei : viața, în « goana mânzului », clipă de neascultare :

« numa ruptă din cămașa sâmbăta duminica »
precum o vrea Domnul
« șuie blându gându-n soartă »
dar (și) mai liberă de orice fel de constrângeri
« ardumaș cum se cuvine taina șarului din sfântu
troica vase de pământu prinde-n lume liber gându »

finalul poeziei este plin de gravitatea ultimei clipe, cea a trecerilor spre veșnicie iar cuvintele sunt incărcate de poveri pământesti :

« ardumaș timpu și maica țintirim prinsu la gaica
după haina ruptă-n cotu umblă rece suie mortu
cum a primeni la focu slab
dintele alb »

...nu ucideți caii ! merită sa fie iubiți chiar și atunci când... « știrb din iesle mușcă gându » ! este dreptul lor la neatingere;
Florian Silișteanu,
azi, « paserii din auzită » primit-am veste, permitu-mi a-ți spune : la mulți ani ! bucurii și sănătate deplină,
amalia

coerenta si ritm, in perfecta armonie cu natura umana,
orice femeie se poate regasi in versuri de poet;
aprecieri, amalia

intinderi albe, siberiene ganduri nesfarsite
\"în lumina cleioasă ca fierea\"

nu era nimeni \"sa-mi vorbeasca de tine\" el,
\"lăutarul cînta fals\"

frig si singuratate/toama-iarna;
revelatie: \"oamenii supraviețuiesc mîncînd ochii altor oameni\"

sau

filosofema: \"homo homini lupus est\" (Th. Hobbes)

eul liric: \"spintecam aerul\", dar nu era nimeni sa-mi vorbeasca de tine;

constrangeri si insingurare/fi va \"cîmp într-o iarnă tîrzie\"
tot mai des cautarea de sine isi face simtita expresia lirica intr-un spatiu al incertitudinilor;

\"n-am mai rezistat\"...am iesit \"sa caut\" iar asta se datoreaza absentei \"celuilalt\" ;

aprecieri, amalia

deosebit de elegant gestul vostru, multumesc!
amalia, cu sinceritate

de bucurii s-aveti parte si de aplauze cat mai multe!
A.

mare bucurie mi-a prilejuit lectura acestui articol! MA REGASESC in spiritul satmarului, meleagul meu natal, si simt bucurie la gandul ca frumoase momente ati trait acolo, intr-o comuniune de spirit si simtire lirica;
numai faptul ca atat de numeroase personalitati si multe oficialitati locale, de la cele precum primariile din Bogdand, Tasnad s.a. pana la emulii Cronicii Satmarene v-au fost aproape este un suficient argument pentru a crede ca \"a binemeritat\" sa existam in acelasi spatiu cultural romanesc;
multa aprecire dau implicarii unor personalitati precum poetul Ioan Suciu sau profesorul Mircea Gozar; daca vor citi aceste randuri, vor intelege;
Adina Ungur, sincer te felicit pentru pertinenta relatarii si calitatea literara a \"cronicii\" pe care tocami ai semnata-o!
cu prietenie, Amalia Cretu

daca am putea lua in stapanire timpul, atunci nimic din ceea ce ne desparte de propriile amintiri nu ar mai exista;
dar suntem prizonierii unui \"ceas desenat cu pixul\" care
\"începe să ticăie grăbit\" aratandu-ne cum \"alunecă vremea\"...
\"spre capătul absenței\" celuilalt.
aprecieri, pentru sensibilitatea versului si calitatile stilistice
amalia

intamplator sau nu, si blondele au dreptul la viata...literara!
poezia atrage atentia prin particularizarea temei si modul in care obiectele (\"buletin sau alte documente\", \"gogoșari și alte legume\", \"căruță...un vehicul cu tracțiune cabalină\" s.a.) sunt prezentze metamorfozate in intreg poemul;
mi se pare importanta dimensiunea temporala a existentei prin care subiectul liric fixeaza un prim reper
(\"pe atunci era important unde te naști\")
al devenirii, proiectand relatia dintre \"ieri\" si \"azi\" intr-o dimensiune contextuala;
repetat, termenul metaforic \"oglinda\" este imbogatit cu noi semnificatii:
\"mă uit în oglindă\"-un demers introspectiv;
\"oglinda mea nu minte\"-am incredere in capacitatile mele de reflectare a realitatii, asa cum este ea;
\"am o oglindă universală\"-propria mea gandire/creatie lirica se inscrie in universalitate, cel putin prin tematica si stil dar este si rezultat al asimilarii altor culturi;
aprecieri,
amalia