Poezie
white russian
2 min lectură·
Mediu
și nu era nimeni să-mi vorbească de tine bătrînul strîngea mîncarea-n batistă îi vedeam mîinile pătate ca o ușă veche pe care un nepriceput a dat cu vopsea proaspătă
lăutarul cînta fals din cînd în cînd trăgea din țigară mecanic un fel de robot pentru uz casnic
și nu era nimeni și nu era nimeni care să-mi spună de tine măcar un cuvînt lucrurile începeau să-și piardă conturul în lumina cleioasă ca fierea
am zîmbit mi-am zis acum o să mor cineva cunoscut poate chiar tu o să-mi facă semn să mă îndrept spre căldură
o vreme s-au auzit numai clefăituri bărbații mîncau gurile lor mi se păreau vizuini în care se ascund cohorte de lupi mă întrebam cînd vor ajunge la mine ce vor mînca mai întîi inima ficatul sau ochii am zîmbit iar văzusem cîndva cum poți supraviețui mîncînd ochi de animale mi-am zis da oamenii supraviețuiesc mîncînd ochii altor oameni e bine ca ochii să fie cruzi așa ce-ai văzut nu se pierde
primarul vorbea de străzi asfaltate niciun cuvînt despre tine avea capul ca o smochină zaharisită
îmi venea să mă strecor în el ca un vierme să-l întorc pe dos poate te-aș fi găsit pînă la urmă
m-am scotocit prin buzunare n-aveam prea multe dar tot ce aveam aș fi vîndut pentru cîțiva bănuți aș fi cumpărat covrigi cu susan știam cît de mult îți plăceau știai cît de mult îmi plăcea să te privesc ronțăind ca un iepure de cîmp într-o iarnă tîrzie
am tras aer în piept ca un om care-și strînge bagajele orașu-mi juca feste ascundea străzile
habar n-aveam pe unde merg și unde mi-e casa tot timpul eram sigur ca picioarele mă vor scoate la capăt mă strecuram printre casele umede ca niște șunci puse la afumat spintecam aerul duhnind a vin făceam pașii mici nu era nimeni să-mi vorbească de tine doar lucrul ăsta mai zornăia ca niște cătușe atîrnînd de picioare
n-am mai rezistat am ieșit au fost zile în care eram mulțumit de mine puteam să-mi închipui o sută de lucruri pe care le facem împreună să mîncăm păstrăvi să dormim într-o cabană cam friguroasă dar nu astăzi nu îmi ieșea nimic lumina verde îmi juca prin fața ochilor ca o cadînă
dar nu erai tu dar nu erai tu dar nu erai tu dar nu erai tu dar nu erai tu
054.116
0
prin comparatie cu acest fragment, care este perfect, restul ma face sa te rog sa nu mai scrii cind esti rupt de oboseala. desi...