Cocoșat inorogul

incerc sa descifrez sensul metaforei: o clipa de liniste cand eul poetic se exprima pe sine cu emotia celui care asteapta un gest având puteri miraculoase \"de inorog\" ce vindecă bolile, curăță răul, dă viață;
dar nu poti avea deplina certitudine, spune poetul, atunci cand \"ochiul tău deschis în om\"/ratiunea/ constata ca legendarul inorog este \"cocosat\" de povara timpului si pare lipsit de puterea semnificarii binelui;
nelinistea si indoiala se instaleaza in suflet: \"Cocoșat inorogul prin ceață/Unde ești?Piatra căzută/
Nu voi fi...Ascultă-mă\" atunci cand intrebarile raman fara raspuns, dar versurile lasa impresia ca dincolo de teama de a nu mai fi cineva stie, rosteste gand si indemn;
ultimul vers, cu rezonanta baladesca evidenta, ma duce cu gandul la \"picior de plai...mioritic\" unde tristetea este doar \"cântec de fluier\";
Victor, pentru nota de optimism pe care voiesc a-ti trimite, renunt a mai citi penultimul vers! tot binele;
ps. emotia transmisa prin \"degetul mic al unui copil\" m-a impiedecat sa elaborez un comentariu intemeiat stilistic, dar...poezia este uneori viata!
aprecieri si salutari din bucuresti,
amalia

Amalia,promit să nu mai pun versuri atît de *agonice* și cenușii.De fapt poemul are mai bine de 20 de ani.Nu știu de ce l-am prezentat.Mulțumesc pentru consistentul și generosul comentariu.
Gânduri bune și salutări din cluj
și un zâmbet optimist

victor