Erai fericită

erai fericită porneai zmee cu părul lăsat pe umeri întindeai săruturi la uscat buze în pioneze prinse de lemne și cartoane plinul tău de femeie necucerit peste mintea îngerilor curgea în rafale de rugă erai frumoasă ca trenurile care te duc noaptea prin tuneluri fără mecanic de locomotivă erai întreagă cu pământul și el la picioare și cu cercei din acorduri de chitară erai inventatoare de cuvinte gri, verzi și maro lipite de coapsa sărutată până la os da, el săruta cuvintele de tine nu te dădea la o parte nu povesti nu mai povesti erai fericită și gata 22,02,2006