Ai auzit a ielelor strigare?
Pe tine-n noaptea neagră vreodată au chemat?
Soptit-au amorul crud cu glas - privighetoare?
Ai sărutat vreodată a gurii desfătat?
Cand noaptea pașii își ițește
pe
Spre cruci de piatră și morminte,
în umbra vechilor salcâmi,
privește lumea celor morți.
Spre ea pașești visând.
Tu patu-l lași în așteptare
și noaptea o dorești
visând cărări nedefinite,
un
Și eu și tu, și tu și eu,
un mândru suflet fără minte,
privești în mine ca-nainte
și-n ochii tăi sunt eu.
Privești prin ceață-ntr-un abis,
prin ramă, sticlă și un vis,
uitând de lume-ntr-o
Cum seara se prelinge
pe cer în asfințit
uităm de lume-n vise,
un cor nedefinit.
Prin tumult și prin tremur
privim cu ochi inchis
străfundul unui suflet
pe veci spre noi deschis
Cu voce
Întunericul coboară din munți
și ziua se pierde spre mare,
un soare muribund dispare
încet în valuri albe, visătoare.
Violet este cerul pe seară
și stelele-ncep să răsară,
făclii ale
