Poezie
Visare
1 min lectură·
Mediu
Cum seara se prelinge
pe cer în asfințit
uităm de lume-n vise,
un cor nedefinit.
Prin tumult și prin tremur
privim cu ochi inchis
străfundul unui suflet
pe veci spre noi deschis
Cu voce mult șoptită
tu spui o rugăciune,
invoci o Persefonă
mereu ca să te-ndrume.
Invoci a sale umbre
să vină să te lege
în lumea ce se pierde
în viața ce se șterge.
Și prin tărâmul veșnic
tu vei păși spre ei,
o luptă, un feeric,
un drum pe alte căi.
Iar când în mreaja zilei
ușor te vei trezi
nicicând o amintire
nu vei întrezări.
001355
0