Poezie

Chemare

1 min lectură·3 decembrie 2010

Mediu

Ai auzit a ielelor strigare?

Pe tine-n noaptea neagră vreodată au chemat?

Soptit-au amorul crud cu glas - privighetoare?

Ai sărutat vreodată a gurii desfătat?

Cand noaptea pașii își ițește

pe ale lumilor cărări

tu te pogoară în tărâmul

ușor al viselor.

Ferit vei fi de a lor șoaptă,

căci hâd e gândul fetelor

ce-acuma-s moarte din prostia

iubirii frânte a stelelor.

Din patul meu privesc prin geam

un licăr de lumini,

sub mine e cearceaful strâns,

prin vene simt venin.

Mă salt din pat, mă-ndrept spre tine,

a raiului Madonă,

și cer pământului să vii,

a umbrelor fantomă.

Iar noaptea falnică desprinde

a sale umbre, tu le vezi.

Fecioare palide s-arată,

nu poți să fugi, nu poți să crezi.

Pe veci cu ele o să rămâi

cu ochii orbi de atâtea lacrimi,

pierdut vei fi tu printre umbre,

pe veci cu ele, ce sunt moarte.

001.331

Alina Mitrus. “Chemare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-mitrus/poezie/13963287/chemare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.