Chemare
Ai auzit a ielelor strigare? Pe tine-n noaptea neagră vreodată au chemat? Soptit-au amorul crud cu glas - privighetoare? Ai sărutat vreodată a gurii desfătat? Cand noaptea pașii își ițește pe
Noaptea Sfântului Andrei
Spre cruci de piatră și morminte, în umbra vechilor salcâmi, privește lumea celor morți. Spre ea pașești visând. Tu patu-l lași în așteptare și noaptea o dorești visând cărări nedefinite, un
Oglinda
Și eu și tu, și tu și eu, un mândru suflet fără minte, privești în mine ca-nainte și-n ochii tăi sunt eu. Privești prin ceață-ntr-un abis, prin ramă, sticlă și un vis, uitând de lume-ntr-o
Visare
Cum seara se prelinge pe cer în asfințit uităm de lume-n vise, un cor nedefinit. Prin tumult și prin tremur privim cu ochi inchis străfundul unui suflet pe veci spre noi deschis Cu voce
Rapsodie de iarna
Întunericul coboară din munți și ziua se pierde spre mare, un soare muribund dispare încet în valuri albe, visătoare. Violet este cerul pe seară și stelele-ncep să răsară, făclii ale