Poezie

Oglinda

1 min lectură·26 noiembrie 2010

Mediu

Și eu și tu, și tu și eu,

un mândru suflet fără minte,

privești în mine ca-nainte

și-n ochii tăi sunt eu.

Privești prin ceață-ntr-un abis,

prin ramă, sticlă și un vis,

uitând de lume-ntr-o secundă,

imaginea-ți - oglindă.

Privesc în tine, - aduc aminte,

ție străine, suflet tâmp,

uitat de ani, pierdut în timp,

trecutul - veșnice morminte.

Privim prin zidul de argint,

prin gânduri și reflexii,

ca doi străini legați de timp,

a vieților regresii.

În umbrele luminii vii

prin părul negru, ochii gri,

iți trece licărul oglinzii

și tu ești ea, și ea ești tu, un tot.

001.364

Alina Mitrus. “Oglinda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-mitrus/poezie/13962535/oglinda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.