Poezie
Oglinda
1 min lectură·
Mediu
Și eu și tu, și tu și eu,
un mândru suflet fără minte,
privești în mine ca-nainte
și-n ochii tăi sunt eu.
Privești prin ceață-ntr-un abis,
prin ramă, sticlă și un vis,
uitând de lume-ntr-o secundă,
imaginea-ți - oglindă.
Privesc în tine, - aduc aminte,
ție străine, suflet tâmp,
uitat de ani, pierdut în timp,
trecutul - veșnice morminte.
Privim prin zidul de argint,
prin gânduri și reflexii,
ca doi străini legați de timp,
a vieților regresii.
În umbrele luminii vii
prin părul negru, ochii gri,
iți trece licărul oglinzii
și tu ești ea, și ea ești tu, un tot.
001.358
0