Poezie
Oarbă
...a altădată
1 min lectură·
Mediu
ne mințim în același cerc de foc
nori ne zgârie umerii
înghesuiți între cer și ce a mai rămas
din pământ
mimez bătăile inimii
mă învelesc cu uitare
îți văd ochii
nu-ți recunosc sufletul
gârbovit într-o frunză uscată
de mesteacăn
ura e zid și glas și ultim păcat
între noi
smulgi măslin din livadă de mere
îmi dai rădăcini și șoptesc
așa ești tu între noi
picături de smoală în mare de culoare
e prea târziu să te mai simt
strivesc șarpele neiubirii
uit ochii tăi
mă strânge rău cerul
refac distanța dintre noi
cu brațele întinse
oarbă și fără tine
la început de drum
032615
0
cu tăcere
Raluca