Alina Manole

Din tot poemul am reținut un singur vers:

\'Un \"deja-vu\" de neuitat\'

În rest, m-am încâlcit în trecut, trecut, trecut, trecut.
Sfat: privește în viitor! Succes la lucrul pe text.

N-am înțeles sensul, nici măcar pe cel propriu, al versurilor:

\"Si crezi
ca tu poti otravi ardoare
cu care ma gandesc,
ce tot soptesc,
ce vreau, ce simt si ce doresc?\"

Te rog să revezi întregul poem. Anunță-mă printr-un comentariu când ai reușit să dai ideii tale poetice și o formă. Succes!

Te rog nu folosi majuscule în titlu sau în text. Vezi la \'Reguli\'. Corectează.

Totul a pornit de la întrebarea: When it rains the sky is completely covered in clouds. How does the rain get through? (iubite,/ pe unde spuneai că mai trecem și ploaia aceea,/ ploaia cea mare)... Pentru că noi suntem cu capul în nori și cu picioarele în al nouălea cer. Pentru că noi suntem imaginea răsturnată a lumilor.

Într-adevăr, \'cheia\' este \'în reflexivul târziu/ nopților de mâine\'. Este o spirală aici (scrisesem \'norii aceia spiralici\', dar Silvica și Filip n-au fost de acord, prea multe \'spiralice\', eu cred că Spiralic devine un personaj chiar, un fel de Spirache postmodern :D). Cu un pas spre deschidere și o mereu-reîntoarcere. Este spirala pe care se formează norii, de la suprafața pământului spre cer.

Ai avut vreodată senzația că vrei să ieși din armura unui anotimp, că mersul prin anotimp devine greoi, că mersul anotimpului prin tine șchioapătă, că ai crescut și a no timpul ți-a devenit prea strâmt și dacă încerci să faci vreo mișcare, începe să se deșire la colțuri?
Ultimul pătrar e al lunii, firește. Arborele \'cu sefire-n urechi\' (safire, sigur, dar sună atât de apropiat, nimeni nu își va da seama...) - este arborele sefir_otic :).

O nouă lume începe întotdeauna \'dinspre duminică\'.

Uite că am ajuns și eu să îmi comentez propriul text :)).

Poemul Gabrielei descrie tocmai acea rutină cotidiană, războiul cu lumea de până la ora 17, apoi casa cu gust dulceag și însingurat, fie ea de marțipan sau nu, unde așteaptă încă un rând de ore croșetate unul pe față unul pe dos. Lucrurile mărunte fac fericirea, e banal, dar cât de adevărat, numai că ele au dispărut din obișnuit, și, odată cu ele, și siguranța conferită de iubire (nici măcar zâmbetul tău cu gropițe nu mă poate convinge, nu-mi mai promite nu nu-mi promite luna). Spre final, apare regăsirea, spusă clar, răspicat, cu o voce sigură:

azi
e ziua când
eu
pe mine
mă
am

În final, poeta explică de ce pare că a utilizat clișee arhicunoscute:

ceva atât de banal nu poate fi dorit
decât uzând aceleași clișee
arhicunoscute

Este un poem despre fericirea cotidiană, bine realizat, ilustrat cu o fotografie de profesionist.

Un re/început frumos, în care se remarcă primele două versuri:

aveam o lista de discutii noi doi
o incepusem cu existenta ta

Ce-ar fi să refaci poemul pornind de la aceste versuri?

Bine ai revenit, Melinuș! La recitire!

linii ascunze
în privirea cerului
picură noaptea

Cine continuă?

Interesant poem. Remarc versurile:

Ninge în dalbe nervuri
Pe chipul spațiului ce ne desparte.

Am citit tot ce ai postat pe site. Îți urez, deși târziu, bun venit și succes!

Eu am un ficus și se spune că e de o seamă cu mine, dar nu am știut să îi scriu un poem atât de frumos ca al tău.
Se mai spune că plantele simt tot ce gândim noi și se pare că au chiar și intuiție. Frumoase versuri:

sau poate intuiția ei vegetală respinge
de teamă
iubirile mele pierdute
prin casă

Interesantă ideea din final.

Îmi voi cenzura anumite tendințe după ce le voi cuprinde într-un volum. Apoi se vor găsi alte conglomerate care să îmi chinuiască imaginația. Căt despre... \'vezi, iubite\', este primul comentariu pozitiv de la tine, crezi că te pot contrazice? Bineînțeles că da! :)
Mulțumesc de apreciere, rara avis!

Acest text nu este un haiku. Te rog să corectezi.

Tudor, îți mulțumesc pentru apreciere. Și eu consider (vezi vreo umbră de modestie aici? lol) că versul \'cu pricina\' este cel mai bun vers al meu de până acum. Iar acest poem este primul pe care l-am postat mulțumită fiind de cum l-am scris. Se vede, cred, și din faptul că nu l-am mai colorat. :)

Ovidiu, acesta este mersul sitelui și eu nu sunt pentru schimbări privind acordarea de nivel sau de steluțe, este mai competitiv. Desigur, suntem și subiectiv, oameni suntem și în virtual. Eu datorez totul acestui site și autorilor de la care am învățat poezie și de la care am învățat un modus vivendi. Te așteptăm la ediția a treia a cenaclului \'Virtualia\' de la Iași, din primăvara acestui an. Cenaclul nostru este inclus, începând cu anul 2004, în calendarul cultural al Muzeului Literaturii Române.

Scriam cândva despre un Boeing \'inventat de mine\'. Dar asta nu înseamnă că sunt chiar cu capul în nori. :)
La recitire!

Secundele nu sunt egale ele între ele sau secundele mele nu sunt egale cu ale celorlalți decât pe alocuri? :)

Ovidiu, nu cred că a fost nici gafă și nici ironie expirată. A fost un sfat referitor la trimiterea de comentarii, atât.
Pentru a nu mai trimite comentarii aici, la textul lui Cosmin, dacă mai ai nelămuriri referitoare la poeziști și poezie.ro, te rog să mi le trimiți la mm_alina@yahoo.com.
Mulțumesc.

Explicația serioasă:
Cosmin, am dat stea pentru că textul este, după părerea mea, de stea. Este un text în care Silvia revine la stilul ei, atât de frumos. Este un poem despre starea ei, în care numele proprii nu au importanță decât în măsura în care asigură stabilitatea și muzicalitatea textului, putea fi oricine, elimină numele și ai să observi că textul nu își pierde din valoare.

Explicația la \'șto:
Am dat stea că mi-am văzut numele în text. Iar în caz că te întrebi de ce a dat Filip stea, a dat pentru că l-am rugat eu. :))

Un comentariu se trimite doar o singură dată. Chiar dacă expiră pagina, el va fi aprobat în timp util. Vă rog, atenție!

Silvia, ce surpriză!!! Înțeleg, știi despre tristeți, despre cât de frumos ninge la Iași, despre mâine-le meu, dar nu înțeleg de unde ai știut despre avioane sentimentale / dintr-o proximă realitate? O pasiune ce se întinde dincolo de nori, despre care nu știu să îți fi vorbit vreodată... :) Silvia, acum sunt sigură că voi intra în istoria literaturii. :)
Îți mulțumesc pentru poem și pentru marea prietenie.

Scrisori nu se mai scriu. Se scriu poeme. Acum și atunci.

Mulțumim și celor care au contribuit financiar și cu cadouri pentru ziua de naștere a Ioanei, de peste 2 săptămâni, când Ioana împlinește 14 ani!

Vot și de la mine. Mi-a plăcut mai mult poezia cu \'fulguind\', deci e din ce în ce mai bine.
Bine ai venit pe site, mult succes și la recitire!