Din ce în ce a fericire

cum ar sopune dom\'costel :amalgam de cuvinte fara noima.
nu mi-a placut pentru ca are o tenta oarecum sfidanta.sau poate ca e prea scurta pentru genul de cuvinte din care este compusa sau...

tentă sfidantă? sună cam ciudat, nu înțeleg ce vroiai să spui...

atunci cand am citit textul , el , textul a vrut neaparat sa ma impresioneze prin cuvintele sale iar apoi sa ma sfideze cu superioritatea formei sale

oriana, te simt aproape de fiecare data! da, voi mai scrie \"murind a fericire\"...

de ce insisti dom\'gica sa afirmi ca sunt superior.pur si simplu am exprimat ceea ce am simtit.si atat.ce-ar fi sa mai postezi si tu un text , asa de amorul artei ca-si da lumea seama de ce esti aici cu-adevarat

Tălpile înțesate de maluri stăvezii. Probabil tu ai o imagine clară. Eu nu înțeleg cum dintr-o noțiune ce simbolizează o delimitare se poate țese ceva, chiar și întretăieri. Înțesat înseamnă în mintea mea \"plin cu\". Poate ăsta-i farmecul și-mi scapă mie. Nu prind imaginea. Ce ți-e și cu poezia asta modernă... nu o înțeleg și pace. O fi bună... dar dacă nu mă pricep?!

Carina,ce ai vrut sa spui cu versul:
\"Și ochii mă caută prin tulpini de cuvânt,
\"???
Mi se pare ca nu prea are legatura cu intregul poeziei...poate ma insel...Poezia imi place cum suna,in general,dar sunt nelamurit :)

am pornit de la ideea că tălpile sunt proiecția energetică a intregului corp, lucru folosit si in acupunctură; de aici vin \" malurile stravezii\".

azi trebuie să ma explic:) adică m-am rătăcit pe mine însămi prin tulpini de cuvânt, adica prin poeme nescrise încă, prin \"filoane\" de poeme, ca să zic așa, și ochii mei, cuminți, mă vor înapoi, mă caută, pentru ca mai au nevoie de mine să citească ce am scris:)) glumeam...cam asta era ideea.

Percep termenul de poezie, in general, ca gravitand in jurul notiunii de sentiment si avand eventual logica drept locotenent. Aceasta poezie si multe de pe acest site, pun accentul pe senzatii. Asa ca textul se aseamana, dupa parerea mea, mai degraba cu armoniile unei melodii decat cu o poezie. Mai mult chiar: sunt convins ca exista o alaturare de sunete care sa produca asupra unui individ acelasi efect cu lecturarea acestei poezii. Ciudat e ca nu stiu daca asta e bine sau rau.

Percep termenul de poezie, in general, ca gravitand in jurul notiunii de sentiment si avand eventual logica drept locotenent. Aceasta poezie si multe de pe acest site, pun accentul pe senzatii. Asa ca textul se aseamana, dupa parerea mea, mai degraba cu armoniile unei melodii decat cu o poezie. Mai mult chiar: sunt convins ca exista o alaturare de sunete care sa produca asupra unui individ acelasi efect cu lecturarea acestei poezii. Ciudat e ca nu stiu daca asta e bine sau rau.

Am citit si explicatiile, dar tot n-am prea inteles. Remarc insa imaginatia si ca pina la urma suna frumos.

Mediocritatea se lupta cu versurile astea. In viziunea ei, ele sunt cand fara noima, cand doar niste cuvinte care suna bine. Dar vezi tu, cheia oricarui text e simpla: sa te transpui in totalitate in poezie, chiar si pentru o clipa. Referitor la poezia asta, nu pot sa te intreb decat: te-ai regasit?