Papion
Bunica mi-a spus că unii oameni nu au inimă. Mi s-a făcut frică și am rugat-o, plângând, să-mi cumpere una frumoasă, roșiatică, din chihlimbar. Când mi se face dor, scot din sertar inima
AEAlina EmandiFlamenco to Chopin
Va fi o seară în care șoldurile noastre se-ating. Seara lui Patru. un' doi trei. Patru. un' doi trei. Patru. Pe unu stai, nu pășești, doar privești sărutul meu în ochi. Știi că e atâta
AEAlina EmandiSoutache cu femei de nisip
Trei nopți la rând am tăcut cu Dumnezeu la masă în ultima am îmbătat moartea cu vin roșu prelingându-se leneș pe buzele Lui roșu sec din somnul virginelor nu ai cum să scapi mi-a
AEAlina EmandiLibertango
Noaptea asta și vinul pe arcușul viorii mă înspăimântă nu mai sunt pocale in vitrina cu umbre doar albastrul irisului întors dinspre iriși dansăm tâmplă pe tâmplă și inimile freamătă a carne
AEAlina EmandiUltima lui August
Ieri mi-am pictat focul strâns între coaste același mă durea tot mai aproape de cuvânt vorbeam o limbă numai de noi știută îți șopteam câtă sete poartă turcoazul unor ape Azi voi ieși la
AEAlina EmandiVânătoarea de stele
În ziua a paisprezecea am pornit în căutarea centrului pământului eram doar o copilă și boțeam cuvinte scrijeleam peretele odăii albastru-furtună cu unghia îmi îngropam degetele în paginile
AEAlina Emandivino cu mine doamnă în alb
vino cu mine doamnă în alb de mesteacăn de piatră stoarsă pe dinăuntru de cântec dulce rusesc belaia berioza vino cu mine mi-e dor să mă ardă liniștea când mă fac frumoasă de cuvânt când port
AEAlina EmandiAzi
Azi pot să țip goală pe buzele tale flămânde mai tânără decât toate femeile care mi-au furat tăcerea ca să te poată iubi înaintea mea azi pot să plâng și fără
AEAlina Emandio să vină iarna știu asta
după cum arată pumnii celor care trec printre noi pe trotuar totul devine un spectacol chiar și asfaltul sfârâie nătâng de când cu încălzirea asta globală înghețul se cațără în vitrine se vinde la
AEAlina EmandiNud
sunt tânără încă lipsită de perspectiva sentimentelor pântecul fiicei mele rotunjit nefiresc cu palma stângă cu păcatul nu cred în păcate mai mult decât în moarte aceeași oameni goi trec prin fața
AEAlina Emandiva fi o zi
în care inima ta se va goli de îngheț ca sticlele de bulion ale bunicii întâi pe jumătate apoi pe de-a-ntregul o să-ți rămână șiroaie de frig niște lanțuri să te lege de moartea mea pusă la
AEAlina EmandiDumnezeu e femeie eu sunt femeie
i-am spus în zori să-ți rămână umbra sub unghii ca niște urme de roți pielea mea încâlcită îmi aducea mereu alte păpuși rămâneam pe genunchii ei ca într-o cochilie arsă uneori își asculta
AEAlina Emandide la o vreme ea dansează blues pe icoane
există zodii din care muști și devii transparent de la o vreme anais își poartă urmele de lacrimi pe spate ca niște solzi când mă sărută îmi alege tăcerea aceeași la noapte ea va veni
AEAlina Emandipoveste cu domnul f. iarna
domnul f n-ar iubi-o în seara aceea ploioasă și ce dacă ea purta rochia de mătase albă luna era în ultimul pătrar abia atingea cu pleoapele lungul șir mirările concertul anais dansând pe
AEAlina Emandialbul-umbră
ieri aveam trei icoane cu margini aurite tu le-ai întors cu fața spre Dumnezeu preț de-o ultimă iubire mă iartă n-am știut că prin oameni bântuie lupi cu umbră albă tot mai deasă am rostit
AEAlina Emandianul capricornului
trei treizeci treizeci și unu aceeași iarnă în anul capricornului voi adormi cu pumnii strânși pe ziduri în odaia mea de albastru ritualul acesta bizar încet și de la capăt cu
AEAlina EmandiCămașa unei mame
Doamne nu știu să pierd cămașa aceasta cămașa unei mame deschisă la iriși la iriși căprui să nu-mi spui de-mi iei nuntă la ceas de seară pierdut vei fi ultim ca și drumul și-mi scrie pe spate
AEAlina Emandinoaptea lui douăzecișidoi
în noaptea lui douăzecișidoi am căzut cu pântecul sub cruce calul de opt FEMEIE va înnopta în ochiul acela despre care nu ți-am spus va fi să mă tem cu tine dinspre tine nu știu până nicicând poate
AEAlina Emandiviorile mele când dor. îmi ești
aseară am învățat limba Căutătorului viorile mi-erau sub piele lacrimi din vinul lui vechi vinul sfânt erau paseri și frigul la fereastră și lumină de ceară de cruce Anais dansând pentru
AEAlina Emandiultima încătușare Anais
mamă nu plânge ochiul din pântecul meu își va zămisli orbită în luna lui gerar straniu cuib de carne frământată carnea ta e frig și-mi dezleg umbletul mai sus de gleznă mi-am lăsat câțiva
AEAlina Emandiiubirea ca o vină
stau la colțul poemului pe coji de nucă am cuțite în loc de unghii e și asta o vină acum tot ce ating sfâșii chiar și iubirea până la cotor ar trebui să marcheze cineva rugurile cu ieșiri de
AEAlina Emandicelui făcut vinerea
în lumea popoarelor fără limbă oamenii vin și pleacă până și cărțile se-așează prin cutremure la drum de Dumnezeu voi sosi cu ultimul bilet al lumii de tine singură toată să-mi urc
AEAlina EmandiPeste umbră puțin
mersul tău cu spatele pe sub umbră puțin neîntrebatul mai ai încă solzi de verde verdele ochiului coapsele desfăcute va trebui să țipi să-ți rămâi nu dinspre țipăt se poartă gheare la
AEAlina EmandiAlbul uneori
tot ce sunt pământul galben pântecul tău nenăscutul zvâcnesc pe oase și ochi pe țipăt până-n miezul pietrelor rotirea asemenea mai multe trepte trei strivindu-mă dezlegându-mă alb nefiresc
AEAlina Emandi