Poezie
ultima încătușare Anais
1 min lectură·
Mediu
mamă nu plânge ochiul din pântecul meu
își va zămisli orbită în luna lui gerar
straniu cuib de carne frământată carnea ta
e frig și-mi dezleg umbletul mai sus de gleznă
mi-am lăsat câțiva dinți de lapte
în cerul gurii mai sunt și insomniile
de fapt nimeni nu mă privește la întâmplare
pe fiecare stradă trecătorii se ating
între ei par niște copii cu viori albe în mâini
tu mamă cum ai fi putut să-nțelegi
până la tine probasem ipostazele sinuciderii
mă cocoșaseră ultimele iubiri acum sunt
atât de slabă încât îmi împletesc neliniști
la spate
plouă tu parcă spuneai c-o să fiu tânără destule duminici
mamă în noaptea asta am să las ochiul neplâns
să mă-nvelească
voi desena oglinzi de la un capăt al delirului
tu poți să vii încet să-ți arcuiești tăcerile
deasupra mea va fi un drum
peste ziduri cu ploaia ultima
încătușare Anais
30 noiembrie 2005.
044.563
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alina Emandi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Alina Emandi. “ultima încătușare Anais.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-emandi/poezie/156535/ultima-incatusare-anaisComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NPÎmi vine greu să comentez poeziile care îmi plac. Îmi desplace să umblu cu bisturiul acolo unde simt că și-a pus pecetea perfecțiunea. Totodată nici să anunț pur și simplu autorul că mi-a plăcut și punctum nu aș fi în stare. Așa că mai adaug: pun acest poem într-o colecție specială. Uneori scot de aici câte un text și le arăt unor colegi(e) ce poezie extraordinară se scrie azi în limba română.
mă cocoșaseră ultimele iubiri acum sunt
atât de slabă încât îmi împletesc neliniști
la spate
plouă tu parcă spuneai c-o să fiu tânără destule duminici
mamă în noaptea asta am să las ochiul neplâns
tu poți să vii încet să-ți arcuiești tăcerile
deasupra mea va fi un drum
peste ziduri cu ploaia ultima
încătușare Anais
Felicitări și Crăciun fericit!
mă cocoșaseră ultimele iubiri acum sunt
atât de slabă încât îmi împletesc neliniști
la spate
plouă tu parcă spuneai c-o să fiu tânără destule duminici
mamă în noaptea asta am să las ochiul neplâns
tu poți să vii încet să-ți arcuiești tăcerile
deasupra mea va fi un drum
peste ziduri cu ploaia ultima
încătușare Anais
Felicitări și Crăciun fericit!
0
SS
mi-e teama ca daca plang inseamna
ca n-am patruns cu adevarat
semnificatia durerii.
ca n-am patruns cu adevarat
semnificatia durerii.
0
AEva multumesc tuturor de trecere si va urez sarbatori fericite! Poate ne vedem la Putna, am sa fiu acolo!
0
Regasesc totusi, pe alocuri, acel vechi strigat, care da nota aparte poemelor tale. Aici e o impletire noua, care striga la cea veche, sunt dureri lasate sa patrunda si dureri care vor fi eliberate. Frumos.