Poezie
Peste umbră puțin
1 min lectură·
Mediu
mersul tău cu spatele pe sub umbră puțin
neîntrebatul
mai ai încă solzi de verde verdele ochiului
coapsele desfăcute va trebui să țipi
să-ți rămâi
nu dinspre țipăt
se poartă gheare la capătul venelor gheare în cerul gurii
perfid
poate mâna ta din când în când
Dumnezeu s-a oprit la limita de siguranță a poemelor
nu vei vedea decât cai cu trupuri de sticlă
în huse de sticlă
numele crinilor va fi numele crinilor
te vei pierde de bunăvoie sărutata mea
Ana
am să-ți aleg tăcerea nimic altceva
tăcerea cu marginile drepte cu miezul în tremur
tremur
pe lacrimă pe moartea îndesată cu câlți a altcuiva
decât scâncetul da scâncetul
ghemuiește-mă să-ți rămân mersul neîntrebatul
peste umbră puțin
5 noiembrie 2004.
055017
0