Răspuns

Mi s-au parut interesante urmatoarele doua pasaje > \"Mă privești
de parcă aș fi
sculptură pe ape și amprentă pe umbră. \" si \"Ești străin, nu știi încă nimic....
Cum să-ți explic de ce plânge cuvântul mort
în mine și dincolo de clepsidre?
Cum să-ți spun
că, deși am sorbit ploaia amară
înainte s-atingă cenușa,
tot ce vreau e să adorm pe clapele pianului
și să înec pleoapa sub febra căderii....
în noi....\"


insa restul pasajelor au doar o tenta romantica si cel putin mie nu-mi spun nimic.

O poezie foarte feminina, incarcata de emotii, unele contradictorii. O posibila revolta impotriva lipsei de comunicare in cadrul unui cuplu erodat de rutina.
Prima strofa, foarte puternica, descrie o lume a superficialului, a privirilor absente care nu pot sau nu vor sa treaca dincolo de aparente: \"Ma privesti / de parca as fi / sculptura pe ape si amprenta pe umbra\". Ultimul vers, replica exasperata a celei care accepta, totusi, compromisul situatiei: \"Esti strain, nu stii inca nimic\". Remarcabile sintagmele \"sculptura pe ape\" si \"amprenta pe umbra\".
Compromisul e sugestiv exprimat in strofa a doua: \"am ingenunchiat / in fata izvorului celest / care mi te-a ratacit pe aleile inselatoare / ale oglinzilor\", insotit de negarea realitatii \"ti-am ascuns umbra rece a ochiului / sub zapada marii\".
Final aproape dramatic. In ciuda nemultumirilor reprimate, autoarea gaseste curajul (?) de a trece peste indiferenta si lipsa comunicarii, punand in cuvinte nevoia ei de romantism si pasiune \"tot ce vreau e sa adorm pe clapele pianului / si sa inec pleoapa sub febra caderii... / in noi...\". Lirism accentuat prin interogatiile \"cum sa-ti explic...?\", \"cum sa-ti spun...?\". Prezenta adverbului \"inca\" din versul-motiv \"esti strain, nu stii inca nimic\" salveaza tonul pesimist al poeziei, aducand o adiere de speranta.

Numai bine!

Bianka, Vegado si Hazel

Dragă Adriana, încep prin a-mi cere scuze că nu am răspuns până acum comentariului tău și prin a-ți spune că am fost mai mult decât plăcut impresionată atunci când l-am citit. Și asta nu datorită faptului că ai scris așa frumos despre el ci pentru că am rămas surprinsă de felul în care l-ai interpretat. Sincer, cred că, din toate poeziile pe care le-am scris, asta e prima pe care reușește cineva s-o înțeleagă până la ultima nuanță....
Nici eu n-aș fi reușit să exprim mai bine cât suflet e în cele câteva rânduri....

P.S. Mulțumesc încă o dată; treceam printr-o perioadă grea și nu mai scrisesem de mult.... M-ai încurajat!