Poezie
ÎNGERII MILEI
1 min lectură·
Mediu
Respiram picătura tăcerii,
sorbeam aerul plângerii....
Și-atunci m-am gândit că poate m-am născut
fără umbră....îngerii râdeau....
Sau poate am avut umbră
dar a fugit de pleoapa mută,
de rana muiată în negru....
Coperți goale, creșteri în gri și aripi - trecutul....
De unde-au apărut îngerii?
Secundele fără ceas nu fac decât să mintă
amânarea în moarte....
Să mi se plătească ploile meteorice
în aur și în alb!
am poruncit.
Dar,.... nimic....
Încă aștept....și,....nimic
M-am ridicat în adânc
și-am alergat înapoia lui înainte.
O scoică împietrită m-a prăbușit....
Îngerii milei mi-au adus-o întreagă
la urechea timpului: dincolo de ea erau
albul întuneric și-un om în alb....
064458
0
RC
