Alina Cretu

Transmiti o imagine superba a unui templu care a fost odinioara un altar al culorii(\"cu ochi de foc\", \"porti sculptate din azururi\", \"talazurile verzi\"), al sentimentelor (\"marmura durerii\", \"straluciri razlete\", \"speranta si candoare\") si al meditatiei(\"sa ne-amintim de falfaierea alba dintre unde...\"). Cel mai mult m-a impresionat imaginea apusului- \"Din aripa insangerata se preling intruna/ Apusul intristat, pe-un tarm pustiu, apoi iubire\". Iti doresc toate cele bune si inspiratie continua ;)

Ai reusit sa redai atat de real si dar trist sentimentul de goliciune, singuratate, pierdere. Ultimele doua strofe mi se par ce le mai frumoase prin imbinarea cantecului ingerului si prezenta lunii ca martori ai durerii tale.Tine-o tot asa.

Poezia aceasta este minunata, imi place cum redai toate imaginile iubirii\"lac de flori\", \"ramura de vis\", \"lan de grau\". Tine-o tot asa ;)

Imi place \"imaginea\" de capitan singur-ce a fost si ce a ramas \"palarie prafuita\".multumesc ca mai vizitezi pagina mea din cand in cand:D

Este o cautare a sensibilitatii \"visul si simtire\" sau mai bine zis regasirea eului interior-\"\"cealalta parte\", cea care inchide ochii\", unde gandul este puntea de legatura sau nu? Incertitudinea din versuri este si cea care-i da frumusete...tine-o tot asa:)