Pentru noi sfârșitul s-a scris deja, cu litere invizibile, s-a imprimat în pielea și în mintea noastră...
Nu l-am vazut, cum l-am fi putut vedea, orbiți de ură și răzbunare, era imposibil...Scris cu
Acum mă aștepți,
Orice zgomot te distrage din așteptare...
Știu c-ai să ierți a mea purtare.
Nici tu nu vrei să mă pierzi,
Simt asta...am simțit,
Nici eu n-aș vrea, deci...
Iarta-mă că n-am
În miez de noapte la fereastră,
Un înger plânge, nu-l mai simt,
Căci a murit în mine-o astră
Ce mă făcea să mă aprind.
O lacrimă mi se prelige lin,
Pe zâmbetul disimulat,
Să cred că simt e
Scânteie soarele în depărtare,
Razele lui mă ating lin,
Îmi mângâie părul dimineața,
Și tu te trezești zâmbind.
Odaia se face mai albă
Și zâmbetul tău mă-nfioară,
Privesc rătăcită spre
Nu pot să mai sper
Nimic in viață,
Căci tot e noroi
Și tot se învață.
Nu sunte născuți
Pentru ce ne așteaptă,
Suntem plămădiți
Cu aceeasi soartă.
Răbdare puțină,
Rușine deloc,
Ce suntem în
Visez...la o umbră, la umbra unor pași, la umbra unui glas...
Nu se poate, cineva, câteva gânduri agitate îmi tipă în ureche...
N-aș vrea să le-ascult dar...
Tăcere...
Singurătatea mă-npresoară
E toamnă in sufletul meu, inima mea s-a oprit in loc pentru o secundă, dar nu pentru eternitate...
Vântul imi zgârie oglinzile sufletului, le face reci si opace, nu mai vad nimic in afară de mine,
Mă gândesc oare să mă ridic, oare mai pot? Cât mai pot?
Mă simt prinsă în acele nisipuri mișcătoare, sunt neajutorata, deși aud atâtea voci care mă încurajează, atâtea liane mă-nconjoară și parcă
A