Visez

Visez...la o umbră, la umbra unor pași, la umbra unui glas... Nu se poate, cineva, câteva gânduri agitate îmi tipă în ureche... N-aș vrea să le-ascult dar... Tăcere... Singurătatea mă-npresoară cu brațele ei lascive dorindu-mi fericirea. Unde sunteți voi speranță, bucurie? M-ați părăsit! M-ați încurajat o veșnicie...preț de-o clipa, apoi ați dispărut lăsându-mă pustie. Nu spun nimic despre el...deocamdată... Eu camuflându-ma în ascunzișul cameleonic al indiferenței mă deplâng. Ce-am făcut din mine? Ce i-am făcut sufletului meu? L-am izgonit în cele mai ascunse tenebre ale existenței mele, l-am părăsit...părăsindu-mă de fapt pe mine însămi, uitându-mă închisă în durere, ascunsă de lacrimi...