Poți să mai aduni tu speranță?
Când ști că s-a risipit pe unde a apucat la prima boare de vânt a toamnei?
Poți să mă iei și să mă culci ușor pe patul vieții,să mă acoperi cu încredere și
Dorul de casă
Atât de departe,
Și-atât de aproape
În inima mea.
Cum mai tresaltă
În minte-mi toate,
Imaginea casei, a ta.
Mama tăcută
Pâinea framântă,
Și tata cum trage
Cu patos din
Prima noastră întâlnire,
Fu' o dulce desfătare,
Gânduri limpezi, frunți senine,
Și-un frumos apus de soare.
Sărutându-mă cu tine
Am uitat puțin de lume,
Timpul se scurgea rapid,
Era totul o
Tu, iubirea mea.
Tu, făptură cu inima de piatră.
De ce mă faci să urăsc lumea,
De ce mă faci ca sa regret că nu-s
o stâncă...
Căci poate-atunci,ceva-n comun noi doi
Există vise-nlănțuite,
De patima unei dorințe mute,
Ce vor să calce puterea
Tainelor înfipte-n ascunzișuri neștiute?
Există dorințe mai arzătoare,
Decât puterea unui astru,
Decat puterea unui
A răsărit speranța
Din negurile vieții.
Azi nu mă simt nicicum,
Nici trist eu nu mai sunt!
Căci începând de azi
Cu ale dimineții,
Mă-ndrept spre noi portaluri
Cu-n altfel de avânt.
Căzusem
Te simt atât de-aproape,
De parcă te-aș atinge,
Privesc adanc in noapte
E-atâta liniște...
Ce rece-i rasuflarea,
Ce ud îi tot afară,
C-a tot plouat într-una
Și-aș vrea să plouă
Afară plouă în rafale
Și sufletul mi-e ars de dor,
Aș vrea să nu-ți mai stea nimic în cale
Și să-mi oferi o clipă de amor.
În ochii tăi adânci ca marea
Aș vrea să-mi oglindesc privirea,
Să-ți
Noapte albastra.
De vis ești dimineață,
Pe cerul vieții mele
A apărut o astră.
Simt lumina cum crește
Și mă atinge fin,
Mă mângâie pe creștet
Cu brațe-i de zefir.
Vântul îmi mângâie
Ce-i umbră?
Nu te-ai săturat de mine?
Pe unde umblu
Și cu cine sunt?
Nu te-au chemat la ele
Forțele divine,
Să părăsești ce lași
În urma ta...pământ?
Nu vrei să uiți
Cu totul cine sunt,
Sau
Sunt sute...de motive,
Și nici un argument,
Întemeiat și plauzibil
Pe post de postament.
Valuri mă poartă departe,
Apele-s reci și tulburi,
În jur răsuflări tăiate,
Durere și
Într-un sfarșit ai apărut,
Nălucă-n neagra noapte,
În visul meu nemărginit,
Împresurat cu șoapte.
Cobori incet Luceafăr blând...,
Familiar îmi sună...
Privesc spre cerul de granit...
Nu văd
Am risipit tot în viața mea,am risipit clipe,momente de fericire,zâmbete,iluzii,vise,totul...
Mă simt singură,dar oare sunt,nu mă am totuși pe mine?
Mă simt tristă,dar cât de tristă sunt în
Cine ești tu?Nu te mai recunosc...Mă privesc în oglinda și mă-ntreb.
Ce este asta dacă nu un strain?
Nu te mai cunosc,pe unde ai umblat în ce tenebre ai stat ascunsă de mine?
Ești...ceea ce văd
Ne-am apropiat atât de mult încât am uitat să despărțim urâțenia de frumusețe.
Am îmbinat cuvintele urâte cu dragostea, pasiunea cu ura, gândurile cu cuvintele, teama cu încrederea, urâtul cu
Mă zbat în umbre ce m-apasă,
În jur jilav și rece.
Și caut cheia de la casă
Și timpul ce mai trece...
Și cald și mut găsesc în casă,
Și totul mi se pare,
Că e absurd de trist și-afară...
Și-n
Într-adevar în viață ești pion sau rege?
Oare de câte ori n-ai fost rege? De câte ori n-ai putut alege pentru alții.
N-ai fost rege nici măcar o dată în copilărie? N-ai fost niciodată un mic șef
Dragostea mea pentru tine este asemenea unei omizi,nepăsătoare la-nceput,târându-se prin tărâna murdară,atingându-și toate părțile de toate mizeriile,apoi... încet,încet,escaladând copacul cel mai
Privirea ta nebună
Mă face să visez,
Mă scald într-o lagună
Și simt că explodez,
Îți mângâi părul negru,
Respir dulceața-ți grea,
Te strâng mai tare-n brațe...
Să simți că sunt a ta.
Te-nvârți uneori în cercuri, în cercuri, concentrice, lunecoase...te rotești dupa axe impuse, devii un cerc, ai tangente, cotangente, sinusuri și cosinusuri...
Ești o sferă perfectă, un înveliș
În fiecare dimineață mă trezesc lângă tine, în fiecare seară adorm în brațele tale, respir acelaș aer, mănânc acelaș fel...
Pe zi ce trece devii tot mai mult o parte din mine, uneori ne confund...
Nopțile mele sunt pline,
De mine,de tine...de noi,
Devin din ce în ce mai reale
Mustind în iubirea a doi.
Sărutările tale sunt dulci,
Strângerile în brate adânci,
Lasă adânc urme în mine,
Imi
Cine ești tu, când primăvara
Mi te-a adus și mi-ai zâmbit?
Cu flori și iarbă verde,
Inima mi-a înmugurit...
Unde ești tu, când nu ești
Cu mine și nici nu știu
Pe unde cauți, și cum
Să mă