Poti?

Poți să mai aduni tu speranță? Când ști că s-a risipit pe unde a apucat la prima boare de vânt a toamnei? Poți să mă iei și să mă culci ușor pe patul vieții,să mă acoperi cu încredere și voioșie? Când ști că încrederea mi-a fost răpita tocmai când schițam primul surâs? Poți să îmi cânți eternul clinchet al râsului de copil lipsit de griji? Când ști destul de bine că n-am apucat niciodată să fiu cu adevărat copil? Poți să mă legeni și să-mi spui că totul va fi bine? Nu, îți răspund eu... nu poți!