Alin Popa

am citit... dupa primele cuvinte am avut senzatia ca va urma ceva banal... insa, apoi... nu am cuvinte sa descriu... finalul... \"tu reprezinti Iadul, Raiul si Pamantul\"... nu stiu... nu pot fi trist citind aceasta poezie... e prea multa speranta in ea... daca puneai \"Iadul\" ultimul cuvant, ar fi fost cu totul altfel... dar asa... :)... mi-a placut tare mult...

citind versurile am in fata ochilor o lume inghetata... poate si pentru ca afara ninge acum... poate si pentru ca singuratatea fulgilor de nea este dezolanta... dualitatea din noi tipa... eul si lumea din jur... sau tu si el... doua lumi ce-mi creeaza imprezia unor sfere abia tangente, care se indeparteaza incet... ninsorea lumii si frigul din interior... imensul cer stralucitor si imensul suflet gol... doua sulfete... desert pustiu... nu stiu de ce, dar am cautat un cuvant care sa-mi dea ideea de speranta... nu l-am gasit... iar ultimele doua versuri din strofa a doua spun totul... ma intreb, retoric poate... nu se poate sa ninga cald?... de ce gasim asa de usor pustiul si drumul spre iesire il ratacim de atataea ori?...

a iubi inseamna a inceta sa mai traiesti pentru tine... nu eu am spus cuvintele acestea pentru prima data... dar le simt... si le-am simtit... nu stiu de ce am ales sa incep asa acest comentariu... poate pentru ca le aveam ca motto pe irc... nu stiu unde incepe realitatea si se sfarseste virtualul in retea... am iubit si eu pe irc... am fost si sunt iubit... nu virtual... cand spui cuiva ca il iubesti, nu mai exista virtual... exista doar cuvinte... care stiu ca nu mint... exista insa si departarea... distanta aceasta imensa dintre doua tastaturi pe care le ating degete infrigurate in fiecare seara... sa spuna acele cuvinte... sa dea viata acelei lumi magice, asa cum bine ii spui tu, ramona... m-am desprins cu greu de net... si am facut asta renuntand la aproape tot... si spun \"aproape\", pentru ca am vrut sa devin invizibil pentru toti... nu am putut... \"purtam fiecare o dragoste-n noi...\"... cand moare aceasta dragoste cum e?... m-am tot intrebat cum e sa se termine... si realitatea m-a luat putin pe nepregatite... tu spui ca iubesti... poate ca dragostea ta e mai curata decat una reala... stii la ce ma refer... stii cat poate durea... stii ca ti-e mai bine asa... decat durerea ce o simt... pastreaz-o aceasta dragoste... fluturele acela nu a trecut pe langa tine fara sa-l atingi si fara sa te atinga... chiar daca floarea spre care a zburat se poate sa se fi ofilit... god... e minunat... si te inteleg... de aceea iti spun s-o pastrezi... chiar daca te doare... daca lumineaza suficient de puternic, te va incalzi... cu tot cu durerea blanda pe care o simti... \"eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta...\"... ma intreb... exista iubire in care sa arzi total?... mi-e rau... uneori ma gandesc cat doare... si e atat de intensa amintirea durerii... ma intorc la irc... chiar daca aici soaptele nu se aud... chiar daca degetele nu se pot atinge... chiar daca ochii nu se pot privi... exista iubire... iluzie + risc... = dragoste... ma insel oare?... si totusi... a iubi inseamna a inceta sa mai traiesti pentru tine...
sa fii fericita...

stiul ca-l mai iubesti... desi uneori nu o recunosti nici tu... sau iti spui ca nu e asa... dar amintirile dor, chiar daca sunt atat de frumoase... si buzele dor, chiar daca sarutul lor a fost odata foc... privirea doare... cum il mai poti vedea acum, cand marea plange odata cu cerul?... cum il mai poti vrea acum, cand stelele au pierit?... mai poti surade soarelui si lunii cand te minti?... dar... nu stiu... atat... ma intreb ce e fericirea...