Texte în proză

Era o zi, cândva, demult, când luna plângea cu stele reci și îngeri cu aripi frânte cădeau spre un paradis ce nu fusese niciodată mai mult decât un loc al uitării. Erau două aripi roșii ce-mi purtau

APAlin Popa

0

0

Plouă cu stropi reci și grei. De-atâta vreme plouă, că-mi pare că lumea s-a înecat, că totul a murit în jurul meu, că am rămas singur. Plouă într-una, plouă ca niciodată. Plouă trist și tăcut, cu

APAlin Popa

0

1