Alin Popa

felicitari pt site...
referitor la ideea manifestata de mai multi cititori de aici... nu stiu daca e cazul sa transformam acest site intr-un forum de discutii... faptul ca cineva scrie o opinie e binevenit... dar exista riscul ca aceste comentarii sa devina episodice (de ex. azi scrie x, maine ii raspunde y, apoi iar x samd)... pentru asta exista chat... poate ca o solutie nimerita ar fi o lista cu autorii pentru care, intr-o zi, li s-a trimis un comentariu...

dar, oricare ar fi solutia, bucuria de a citi nu va putea fi diminuata cu nimic...

hmmm... amagire virtuala... cand buzele se cauta... ochii se cauta... o atingere ce nu a existat niciodata... doar in vis... alergarea... norii... ploaia... cerul si stelele... si cuvintele... cuvintele ce ating, ce mangaie, ce dor, ce alina... cuvintele ce traiesc pentru amandoi, ce ne apropie si ne despart, in acelasi timp... iubirea... virtuala...

raspuns ANGELinna:
am iubit-o enorm...

concluzie?... i don't know...

de ce e atata durere in aceste versuri? de ce sa te ucizi?... merita?... pentru cine?... sau e totul o imensa nebunie care inceteaza cu tipatul stins al agoniei?...

lacrima... speranta niciodata nu moare... eu am regasit-o intr-o petala de trandafir... chiar daca era uscata... chiar daca palma in care o tineam sangera... speranta a fost acolo... e in tine... trebuie doar s-o lasi sa te cuprinda... da... dar, asa cum tu ai spus, va trebui sa lupti... si soarele va fi acolo sa te incalzeasca... va fi mereu acolo... desi mult timp l-ai ignorat... desi l-ai urat... desi ai plans ca-ti era frig... dar nu stiai?... soarele nu apune niciodata...

capatul lumii poate fi in fiecare dintre noi... si, uneori, e nevoie de lacrimi pentru a-l gasi... alteori ne aflam deja la capatul lumii si nu stim ca suntem acolo... de fapt, nu exista un capat al lumii... el exista numai atunci cand vrem noi... capatul e inceputul... e locul unde nimic nu se termina si totul incepe... e ca o dragoste care se reinnoieste cu fiecare sarutare... care traieste din fiecare privire... cand inchizi ochii, esti la capatul lumii... cand esti cu iubirea in suflet esti la capatul lumii... deschizi ochii si totul poate fi un nou inceput... sau un sfarsit... sau o eterna reintoarcere... asa cum moartea NU ESTE un capat al lumii, asa iubirea ESTE un capat al lumii... poti muri cu fiecare dragoste si te poti naste cu fiecare moarte...
poti citi in lacrima ta aceste cuvinte?... poti vedea in ea inceputul si sfarsitul?... stii, noi suntem alfa si omega propriei noastre lumi... cu noi incepe si cu noi moare totul... iar lacrima... e cuvantul pentru care nu exista nici inceput si nici sfarsit...

cu tot respectul...
nu am nimic cu tine... dar daca consideri ca asta se poate numi poezie, eu (si cred ca nu sunt singurul care am aceeasi parere), atunci probabil ca sistemul tau de valori lasa mult de dorit... probabil ca "greata ce o simti in piept" (daca-mi dai voie sa te citez - desi pastrez numai ideea), e rezultatul gretzii (ce probabil n-o simti) din cap...
si asta numai ca sa nu mai spun ca din dorinta de a te vedea numai tu pe lista "valorilor", am luat cu totii la cunostinta de necesitatea studiului "operei" lui Florin G. Roxas...

si ai plecat... banal... nu?... inca de atunci...

liniste... cunoasterea e dincolo de noi... e drumul din noi... e drumul din afara noastra... atata liniste...

iti doresc toata fericirea din lume...

frumos...

raspuns pentru "ea"...
aceste versuri spun ca cineva A FOST suficient de bun pentru mine... altfel nu ar fi avut parte de dragostea mea...

sunt asteptanda distanta
dintre cele doua buze reci
ale sarutului...

sunt tot ceea ce tu ai lasat nespus... tot ceea ce ne-a unit...
toate ranile ce ne-au plans si ne-au sangerat...

somehow... she did...

blue rose...
inima mi-a batut pentru ea in fiecare secunda... si stiu ca si ei...

bleah... nu stiu cine vorbeste de barne si de paie... man... n-ar trebui sa-ti raspund nimic, dar trebuie sa-ti spun ca te compatimesc... atat...

pt angelinna...
stelele... mainile... cuvintele... totul... lacul... au ramas toate acolo... si ea...

sa iubesti pe cineva... inseamna cele "cinci simturi crude"... lumina... apa... samanta... sunetul... sangele... sunt doar viata... si ce e dincolo de ele?... absolutul?

am băut și eu... a fost amar... groaznic de amar... dar știi că nu se moare bând din acest potir... deși uneori ne dorim atât...

un posibil răspuns la trista ta poveste am încercat să-l dau prin "dragostea" (hoinarul)...

trandafir alb...
moartea e o nastere... incertitudinea si siguranta sunt ambele acolo... oare efemeritatea a ramas tot degetul dupa care ne ascundem?... sau \"traieste clipa\" sunt doar niste simple cuvinte?... din durerea suferintei prin care trecem se naste fericirea descoperii motivului de a trai... acela de a exista... pentru cineva...