Tu...
Știu că sunt pietre pe care calc, ciobite și calde, Apa prin care se pierd este revărsată din sufletul tău, îmi spală călcâiele sângerânde. Îmi spune să merg înainte, să nu mă uit
Dens, complet, nebun
Dens, complet, nebun… Lumină în neant… Clipa eternității… Arde în sânge și mă poartă asemeni unui torent De nestăvilit. Nu mă opun, Căci trăiesc prin ea, în ea, În mine, în sânge O am în
Noi
Suntem un suflet - cărare de piatră cu verde de iarbă, pe care călcăm în fugă, eternitățile ce rup din noi viețile, una după alta, când trecem pe lângă îmbrățișarea lor. Murim, căci așa ni se
Fara titlu
sunt roșul tău care te poartă prin albastru, ca niște aripi ce bat sfidând legile lumii... sunt cerul tău pe care-l respiri strălucind, albul, copacii și ploaia, pe care te
Fericire
dacă cer n-ar exista, mi-ar ajunge brațele tale să mă apere de nenoroc... dacă soarele nu ar mai fi și nici luna, aș respira lumina ochilor tăi și mi-aș lipi tâmpla de buzele tale, căci n-aș
Floare de colț
Am văzut asfințitul cum plânge cu lacrimile celui uitat de lumea ce nu are nici măcar o floare să-i ofere; doar lacrimi din cer, din arcul curcubeului, doar ace de foc, din țipătul
Cerul
ridică-ți brațele până la cer, coboară-mă dintre stele – m-au amețit de-atâta strălucire... și-adu-mă lin... aici... fii pasăre albastră, aripi, care să nu mă piardă în înalt; doar noi și
Noi
povestește-mi despre liniștea din noi, care ne-a surprins fără s-o simțim cum vine... povestește-mi despre fericirea noastră – prea blânda răsuflare a clipelor și mâinile ce se mai
Te iubesc
pentru Tine, Tu care m-ai facut sa fiu atat de fericit... te iubesc pentru fiecare stea ce nu arde la fel de intens ca tine, pentru fiecare strop de ploaie ce nu cade ca lacrimile din ochii
A iubi
Sunt clipe ce le-am pierdut între săruturi de lacrimi și raze de soare printre frunze moarte ce cad zi de zi... Sunt umbre ce mă dor când le strâng în brațe și-mi scapă tăcute cu liniștea
Mă dori...
rătăcesc în clipe ce mă ard printre oameni ce nu-i văd căutând cuvintele... m-ai ajuns printre stelele dintre noi, din tâmpla bătând fierbinte de gândul durerii infinitului ce l-am
Eu...
sunt culoarea ce-a rămas din infinit, iubirea clepsidrelor neîntoarse ce strigă... de-atâta timp... sunt tăcerea care te cuprinde cu brațe atât de calde, sărutul etern înflorit pe arcul de
Pescaruș
Oceanul se sparge de țărm în mii de petale reci ce cad în țipătul aripilor ce se urmaresc în înalt și pier... Fiecare stâncă e acolo pentru a simți sfâșierea eternității și a o plăti cu
Rațiune
timpul e nebun, nebunul nebuniei noastre, cu vântul ce ne-a ars și luna ce ne-a-mbrățișat în nebunia noastră; cuvintele mi-au spus cât mă iubeai dar nu mi-au spus de ce, ochii tăi mi-au spus
Steaua mea
O stea ce cade, lăsând în urmă doar praf și neant din sclipirea eternă a Universului, mi-a fost căldură și veșmânt, mi-a fost strălucire din constelația ce mi-o punea pe tâmple și-o aprindea
Destin
Am evadat în Cosmos, de mii de ani departe, Din ziua primordială gonesc prin spații sparte, Desfid orice durată și-a spațiilor legi, Mă plânge Universul cu lacrimi mari, întregi, Căci nu îmi aflu
De ce?
De ce mai există foc, dacă nu poate să-mi ardă durerea? De ce mai există apă, dacă nu poate sa-mi înece singurătatea? De ce mai există moarte, dacă nu poate să-mi purifice viața? De ce mai
Lacrimile tale...
iubito... deschide ochii lacrima lor e minunata... din ea vine lumina in ochii mei vreau sa-mi spui cum iti pui bratul usor sub cap si strangi din pumni cu aceleasi degete ce candva au stiut
Dragostea
Am băut împreună din acel potir otrăvit – dragostea. Deși nu am murit, nu mai suntem la fel: culorile sunt altele, stelele nu le mai văd mângâiate de mâna ta, timpul nu-l mai
TU...
Ai fost și fericire, și lacrima fierbinte, Ai fost și mângâiere, și gândul ce mă minte, Tăcere și cuvinte, durere și speranță, Ființă și idee, și timpul ce îngheață... ...Un trandafir cu spini
Am pierdut un prieten
Am pierdut un prieten; ceva parcă s-a rupt în mine pentru totdeauna. Nu-l mai cunosc și nu mă mai cunoaște. Suntem doi necunoscuți în această lume, ca două fire de nisip dintr-o
Etern... zi de zi
Aș vrea să fim ca două stele, aproape și departe, lucind în umbra unui univers fără cuvinte. Doar să te văd, chiar de nu-mi vorbești, mi-ar fi de-ajuns și am trăi împreună etern, zi de
Lacrimi de înger
Plâng stele, ca roiuri de lumini ce pier mereu, și îngeri ce s-au hrănit etern din curcubeul tristeții... Spațiul se frânge în mine și face minutul secundă, acolo, în noi. Un munte și-o
Stiu...
știu că cerul dintre noi ce ne-a unit n-a fost decât eternul dulce vis, ce ne-a uitat tăcuți, ne-a despărțit și ne-a lăsat privind în urmă trist curajul blând de-a ne fi iubit... știu că ai
Daca vei pleca...
Dacă vei pleca, De acolo, din tăcutul cer Îmi vei mai șoptii vreodată numele, Îmi vei mai simții vreodată gândul ? Acele vechi secunde ce ne-au întâlnit. Dacă vei pleca, n-aș mai putea trăi,
Inger
Am fost în cer să fur un înger, Din aripile prea-curate ale înserării De liniștea din înalt. Mi-era grea înălțarea, Prea grea pentru greutatea sufletului; Prin vise zborul părea mult mai
Inima ta
E atât de dulce șoapta ce-mi picură în sânge secunda în care trăiesc pentru tine. De-aș fi inima care-ți bate în piept, n-aș obosi niciodată...
