Alin Pop

fixisme ale unei moralității artificiale: tabuurile sexuale, nonviolența, sinceritatea, pe de o parte ne sunt inoculate de mici drept idealuri, iar pe de alta, societatea ne dă la fiecare pas câte un exemplu de utilizare abuzivă și pervertită a acelorași norme.
noi, săracii, tragem concluzia că doctrina e bună dar oamenii sunt răi. pentru simplul fapt că așa am fost învățați.

și ne îndepărtăm de noi din ce în ce, și ne agațăm de adevărul de sus, dinafară, \"de la ei\", disperați să găsim calea de scăpare.

această cale de scăpare e greșită. însăși noțiunea de scăpare, de mântuire e greșită sau greșit înțeleasă. nu avem de plecat nicăieri. ne-am înstrăinat de noi, trebuie să ne întoarcem acasă.

\"adevărul\" acesta \"inimos\", numai el poate ridica securea. războaiele se nasc întotdeauna din adevăruri

\"[sinceritatea] este mai degrabă rodul necopt al unei concepții pripite despre el, părere ce-l confundă cu moneda măruntă, dar zornăitoare a adevărurilor simțirii capricioase, zorită să-și glorifice drept certitudini evenimentele debile ale propriei existențe.\"

omul nu are la dispoziție altceva decât \"micile\" lui adevăruri. este osândit(sau blagoslovit) să se descurce cu ele și să crească așa cum înțelege. iată unde ne minte dogma de azi, ea ne spune că înăuntru e un diavol și astfel unica noastră sursă de real, atât cât e el, este înlocuită cu o icoană.

adevărata virtute de a fi sincer nu înseamnă a făptui, ci din contră, a fi la înălțimea non-făptuirii, a fi capabil să observi că fapta ta nu-ți aparține, meritul nu este al tău.

orientali sau occidentali, sfinții vorbesc despre asta. fapta și cuvântul sunt ale lui dumnezeu, ale realității. căci cine oare \"și-a potrivit inima după ritmurile cosmice\"? tare plin de sine trebuie să fie acela. și paharul plin nu mai primește altceva

iar până la mult dorita sincronicitate, ce facem? poate legământul tacerii?

politicienii și preoții au luat cuvintele, au pus alte idei în ele și le-au făcut dogme. perfecte instrumente de manevră.

la urmă vin ziariștii, editorialiștii, mai fac și ei un ban, căci ideile sunt deja acolo

pe vremuri, înțelepciunea se aducea de la distanțe uriașe, cu bani grei. era la mare preț. azi e pe toate drumurile. sau a rămas pe drumuri, lol?
eu zic că nu-i așa rău

mie-mi place de veverița, am cunoscut-o la casa eliad, e o moldoveancă tare simpatică, se făceau glume în sală pe seama accentului ei. așa că virulența domnului geană m-a pălit fix în moalele capului, desigur, din considerente subiective. iată un bun prilej pentru a reflecta la ce înseamnă a fi subiectiv. în textul de față, și mie mi-a sărit în ochi un grai românesc \"îndulcit\" de anume situații geo-politice, mai ales că textul este promovat ca articol, dar a spune \"Limbă română deficitară, exprimare asijderea si critica lipseste cu desăvârșire\" despre un atricol care se declară a nu fi critică și este în mod evident scris de chiar unul dintre defavorizații dramei în cauză este tot un subiectivism. cum facem să mai scăpăm de ele? nicicum. poate morți :))

pilda și mesajul ei sunt vechi de când lumea, dar la fel de importante ca ea. forma în care sunt percepute sunt în funcție de deschiderea fiecăruia. aici și în alte părți, tu pari a ști despre ce vorbești...
ca stil, după mine aș fi renunțat la termenii \"tehnici\" (\"blasfemii\", \"înălțătoare\"...)
excelentă ironia \"care de obicei venea din tufișuri-care-luau-foc-singure-dar-nu-se-mistuiau\"

stiu, s-a tot scris pe tema asta. nu mi-am propus să aduc ceva nou nouț, doar să mai șlefuiesc niște fraze, să mai jonglez cu ceva simboluri.
va urma (poate ceva mai palpitant data viitoare)

bine scris, echilibrat, cu umor fin, subtil. cel mai bine mi-a picat ideea cu academia, ai descris excelent ideea generală de studiu teoretic. o să o recomand la toți amicii/amicele mei/mele.

nu e drept, credeam ca numai eu ma joc de-a v-ati ascunselea cu iubirea la gorjului si la carrefour. acu\' iata, sta scris. e istorie. o sa apara in manuale :)))

de dragul acestei pagini, care ar fi trebuit să fie una destinsă în primul rând, revin cu o lămurire, în special pt. păreri ca ale lui zabet mihai. m-aș fi bucurat dacă citeai mai atent dedicația mea. spre deosebire de alții, eu am salutat grupurile cu un zâmbet. unele vechi, altele în formare, e firesc, oamenii se adună după afinități. cine are ce cu bisericuțele, că eu doar râd...

că veni vorba de trecut, de câte luni crezi că e nevoie ca un om să nu mai arunce cu diverse murături? eu unul nu am nimic de pitit sub preș din tot ce am spus, stau în picioare în spatele fiecărui cuvințel pe care l-am scris. acolo unde a existat interes, am explicat tot, până la capăt. slavă domnului, nu am nici o umbră de conflict cu nimeni pe situl ăsta și n-am avut. poate doar dialoguri \"amicale\" gen rudy valentino :))

ne vedem la casa eliad, să fie intr-un ceas cu cuc!

ce se-ntâmplă cu tine? nu s-a mai oprit luna pe perna ta de la o vreme. ce facem, cu atâta risipă de luminițe pe străzi, tu nu mai ai un vis, un fulg acolo de împărțit..

mi-a plăcut poezia asta a ta, și m-am întors s-o citesc de câteva ori. sunt surprins că n-a mai lăsat nimeni semn. așa că...

tainică măsura nopții
țese umbre sidefii
ramuri din lumina sorții
duc sub frunte insomnii

un taifas de șoapte-mi ține
ochii între două zări
despre tine luna vine
să-mi destăinuie cărări

oboseala mi se prinde
în perdea de gând firav
luna strâmbă îmi aprinde
licăriri de vis suav

suces, în continuare, la multi ani!

pana la urma, la tine tot umorul e mai puternic.
felicitari!!!

absenta steluțelor mi se pare binevenita, nu vad de ce s-ar inrudi ceea ce stă scris aici cu atelierele harniciei din restul acestui site :)))))

mi-a plăcut mult această meditație pe tema frumuseții, ideile sunt dureros de adânci, metaforele subtile, încărcate de sensuri.
fericit ales termenul \"îmbălsămează\"
foarte pe gustul meu tocul privit ca proptea \"cuvinte cu tocuri înalte\"

frumusețea \"nu visează întâmplător; ea este doar o întâmplare visată\". cam așa...

iaca, a venit și un pic de timp pentru scrierile matale. s-a dovedit o investitie bună ;)

fără îndoială vuia poate fi pe drept considerat inventatorul avionului concret. iar faptul că lupta pentru adjudecarea acestui merit nu a fost dusă dovedește o caracteristică a neamului acesta. calitate sau defect, nu sunt sigur, cert este că există acest specific. între împăciuitor și înțelept-aluziv, spiritul național îți vine ca o mănușă. succese în continuare :)

vă mulțumesc din suflet, elena, nicoleta, petronela,
am făcut aici o glumiță simplistă și copilărească, în care am lăsat să se strecoare vreo doua simboluri mai dragi mie.

nicoleta, ce frumos ai văzut tu lucrurile rotund, un vis suspendat între două ancore, mult mai frumos decât mine :))

petronela, mă faci să mă simt atât de mic, mă faci să-mi doresc să ascult povești...

mi-au venit aproape cuvintele tale, și-am zis să las un semn.
hainele nu ne ascund pentru înafară, ci pentru înăuntru. noi nu suntem întregi și ceata de oameni din noi sunt cam străini între ei. câteodată se întâlnesc miraculos și atunci e sărbătoare, ca acum aici pe pagina ta.

nu contest că e slab. e totuși ceva acolo, ce n-aș da să fiu poet, să zic eu cumva...
dar ție îți zic, ca copilu\', domne, n-ai înțeles. pe mine mă doare, e un o atitudine primejdioasă aceea de un sens drumului, mă rog.. :))
dar dacă te-ai oprit aici, și îmi și urezi succes(sărutmâna) nu pot să zic decât că sunt încântat

mulțumesc din suflet mihai, e doar o joacă de-a mea.
cu ce aș putea eu ajuta la proiect?
poezia cred că e totuși ușor accesibilă pe la 10-12 ani. s-au cam emancipat copii :)), temele de dragoste nu le mai sunt așa străine.

cu drag, alin și sundary

în căutare de pastile
acidități nano-gramaj
lansează in eter subtile
obstacole-n epi-gramaj

să-nțeleg de aici că poezia mea e cam varză? :))
te aștept înapoi, poate îmi spui tu dacă a fost sau nu Lucian

bursuce poznaș, ai comis-o. de zile mari povestea ta, umor de circumstanță, foarte actual pentru comunitatea aceasta. ai uitat să spui ceva de genul
orișice asemănare
chiar de genul izbitor
cu persoane trăitoare
e un fapt întâmplător