Poezie
Frumusețea nu se vede
1 min lectură·
Mediu
Frumusețea nu se vede pe sine în oglindă
Dintre toți orbii,
ea știe cel mai bine cum se îmbălsămează
iubirile în tăceri, gesturile tandre în inele de logodnă,
promisiunile în șoapte efemere
Cu picioare lungi, transparente și pasul înfășurat în uitare
când se pregătește să moară
își potrivește un șal negru peste tâmple,
încalță niște cuvinte cu tocuri înalte până la gleznă și trece...
Trece prin dreptul veșniciei, iute să nu-i țină urâtul de urât
Noaptea ei nu se aseamănă cu noaptea noastră
Ea nu visează întâmplător; ea este doar o întâmplare visată
Frumusețea care se poate vedea pe sine în oglindă, nu este frumusețe
A prins-o din urmă urâtul, timpul, singurătatea, noaptea,
a înfășurat-o în haine de sărbătoare și i-a dat drumul pe străzile vanității
033.067
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Camelia Petre
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Camelia Petre. “Frumusețea nu se vede.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/camelia-petre/poezie/100026/frumusetea-nu-se-vedeComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DS…bine, cum am vazut cuvantul ‘frumuste’ m-am si dus cu gandul la Narcis. Uite ce i-a spus intr-o zi Oscar Wilde lui Andre Gide :
-Asculti cu ochii, imi zise sl, si pentru aceasta am s aiti spun o povestire :
-‘ Cand Narcis muri, florile campiilor se intristara si au cerut raului stropii de apa cu care sa-l planga.
-Vai ! le raspunse raul, cand toate picaturile mele vor ajunge lacrimi, nu voi avea destule ca sa il plang eu insumi pe Narcis, caci l-am iubit. –Oh ! continuara florile campiilor, cum s anu il fi iubit pe Narcis ?Era frumos.
-Era frumos ? zise raul. Dar cine ar sti mai bine ca mine ? In fiecare zi, aplecat peste tarmul meu, isi oglindea frumusetea in apele mele. Daca l-am iubit, raspunse raul, e pentru ca atunci cand el se apleca asupra-mi, imi vedeam reflexul undelor in ochii sai.’
Tu despre care frumusete vorbesti in poezia ta ?
-Asculti cu ochii, imi zise sl, si pentru aceasta am s aiti spun o povestire :
-‘ Cand Narcis muri, florile campiilor se intristara si au cerut raului stropii de apa cu care sa-l planga.
-Vai ! le raspunse raul, cand toate picaturile mele vor ajunge lacrimi, nu voi avea destule ca sa il plang eu insumi pe Narcis, caci l-am iubit. –Oh ! continuara florile campiilor, cum s anu il fi iubit pe Narcis ?Era frumos.
-Era frumos ? zise raul. Dar cine ar sti mai bine ca mine ? In fiecare zi, aplecat peste tarmul meu, isi oglindea frumusetea in apele mele. Daca l-am iubit, raspunse raul, e pentru ca atunci cand el se apleca asupra-mi, imi vedeam reflexul undelor in ochii sai.’
Tu despre care frumusete vorbesti in poezia ta ?
0
CPAlin si Dana, va multumesc pentru gandurile lasate pentru frumusetea care nu se vede pe sine in oglinda...e vorba despre o frumusete personala, care si-o poarta fiecare mai mult sau mai putin constient; ...ma rog, o intreaga filosofie pentru viata, dar neexpusa in totalitate aici:)...e doar un punct de vedere, poate personal, poate nu...
va mai astept, cu drag
va mai astept, cu drag
0
fericit ales termenul \"îmbălsămează\"
foarte pe gustul meu tocul privit ca proptea \"cuvinte cu tocuri înalte\"
frumusețea \"nu visează întâmplător; ea este doar o întâmplare visată\". cam așa...