believe me natalie

alice, o poezie in care pendulezi interesant intre versul lung si cel scurt, reusind sa construiesti 2 ritmuri paralele, care se completeaza foarte bine.

imi place stilul, imi plac imaginile, care pigmenteaza actiunea.

finalul este de asemenea foarte bun, la fel ca si titlul

felicitari

petre

DA!!! ai aici o poema buna... am citit\'o de doua ori... mi se pare ca la un moment dat detaliezi prea mult... mai ales fata de stilul tau obisnuit... dar mi\'a placut tare... doare cumva poema asta... iar finalul este foarte foarte :)

\"cuvintele se ascund în oraș e tare mare orașul ăsta
mi se pare că ploaia a stat cât să
faci salturi imprevizibile
de la carne
la oase\" - ai dreptate... e mare orasul alice... gandeste\'te numai cate cuvinte ale cator oameni se ascund in orasula asta.... gandeste\'te cate inceputuri, cate povesti la fel...cu acelasi inceput, acelsi sfarsit doar ca sunt actori diferiti...

ce sa mai zic... imi placu tare scenariul tau :)

poop
gabisa

Petre
o conversație e un nuștiucum să zicem pas de deux
agresiv tensionat tandru mușcător
destrămat
văd că ești sensibil la ritmuri
îmi pare bine că îți place


Gabisa
jump in
jump out

înseamnă că diferența stă în detalii artistice
în condimente ?
de gândit mă gândesc la altceva
cine hotărăște \"sfârșitul\"?
noi?

Seara buna,

Imi place cum scrii... dar parca as schimba ceva. Nu stiu ce. Cand imi spuna bine a versuri, cand mi-ar suna mai bine a poem in proza. Poate ai sa incerci la un moment dat si ceva combinat. Intelegi, nu? Cateva randuri de poem in proza, apoi versuri. si tot asa. Ar putea iesi chiar bine.

Prima strofa. E tare faina. Le intrece pe toate. Nu pentru ca ar fi fluturii catifelati. Ci pentru ca au asteptat mult ca sa ajunga fluturi pentru putin.

Seara buna din nou, ca sa inchei rotund. Mai trec.

Brujo
mai știi cum e să vrei să spui să scoți tot să te speli vorbind și vin toate grămadă răpăite apoi treptat se întâmplă o mare oboseală pentru că realizezi cât de inutile sunt cuvintele
și că ce nu se spune e mai important decât orice
iar ce nu se face și mai și

fluturii mei în fraza ta sunt deja un poem în sine
adevărul e că detest fluturii

prima strofa este poezie. Mai este ceva, poate \"parfumul de ploaie pe duca\", restul imi pare destul de anost, lucruri care greu pot iesi din planul personal, dpmdv.

apreciez obiectivitatea ta Mihai
mai mult decât m-ai putea crede
mulțumesc

mi se pare că ploaia a stat cât să
faci salturi imprevizibile
de la carne
la oase
poemul este foarte... saltaret, atat ca ritm, cat si ca imagine, cat si ca intentie ideatica. in rest, conteaza daca place sa nu. mi-a placut si m-a dezmortit, mai ales salturile obligate intre \"substantial\" si \"ideal\".

Sebastian
deschizi un subiect interesant
intenția ideatică

salturile cred că sunt la libere alese
nu?

oh, scuze de formulare! abia acum am realizat... echivocul. cred ca am facut si eu un salt din acela... salturile sunt la libere alese, bineinteles! iar daca aceleasi salturi dau o senzatie de ameteala (in sensul placut estetic), cu atat mai bine.

existențial chinuitor... fluturi neputință captivi in cuvinte...un text foarte viu plin de murire

\"își ține mâinile în sertar
ca pe fluturi\"
\"believe me natalie\"

tu știi mai bine Ioana