alexandru velisar

substanța grifonului este existența
interpretarea existențialității ca grijă și delimitarea ei de realitate este un exercițiu făcut de autor mai sus cu o pendanterie ușor analitică
analitică existențială care a ajuns la cap

în felul acesta intricațiile problemelor conținute în text:
- crește niturile fiecărui por
- care au hămesit în roaderea falangelor
- lângă care aștepți și unde mergi
- numărând șirurile
nu fac decât să ne apară cu sporită claritate

poema nu este poemă ci o chestie foarte frumoasă pentru 2,3 inițiați

poema nu este suprarealistă de nicio culoare

pur și simplu ține de cunoștințele autorului în domeniu
și atât

am citit și poezia domnului andor și poezia domnului cârlea
poema de mai sus este poemă după toate regulile poemei
are forță vână ca să zic așa
domnul andor este bântuit de febră
nimeni nu l-a văzut când urca scara mică de lemn a poeziei sale
cum purta în geamantanul ăla silueta zveltă a unei femei

poema domnului cârlea este
plagiat după poema domnului andor
un plagiat evident
un plagiat făcut cu ajutorul mașinii timpului /
așa că tot plagiat se cheamă chiar dacă a fost făcut în viitor deoarece domnul cârlea nu o să poată scrie niciodată poezie din nefericire

interesantă imaginea asta cu degetele rănite probabil erau extrem de lungi nefiresc de lungi sau aveai șlapii cu două numere mai mici
și într-un caz și în altul se pare că este bine să umblăm încălțați dacă avem falange luuuungi și gheare negre
chiar dacă ne place să ne aerisim talentul dintre degete

un mare ascet expunandu-si convingerea ca singuratatea nu e mai buna decat singuratatea a fost intrebat de ce nu este singur
deoarece
a raspuns ascetul
singuratatea nu este mai buna decat singuratatea
este doar mai lunga
cam asta am inteles din pelteaua de mai sus

borges nu este egal cu borgese
unu e borges si altul e borgese
dar la o lectura mai atenta se observa diferentele intre un critic de arta si un poet

lalele frumoasele mele lalele & luigi ionescu / foarte interesant mai lipsea macarale macarale sau marius teicu
asa pare ca autorul acestei poeme sufera de logicofobie impreuna cu prietenii art nouveau-lui si dali
asa pare / daca citim cu atentie vom observa palaria lui tzara plina cu diverse cuvinte decupate din ziar si aruncate prost pe ecranul computerului

dupa cum spunea borgese poezia caligrafista desemna o inclinatie catre pretiozitate si eleganta stilistica care se manifesta in detrimentul poeziei

acesta este o poezie caligrafista
cântă lăcustele
nu știu ce palme ar avea iisus
intoxicat cu lumini cenușii
prin sângele meu trece un roi de lăcuste

lacustele nu tes cuiburi

i se mai spune si noua plastica
termenul este aplicat uneori picturii in linia verismului
printr-o simplificare putin abuziva pot sa-i spun op art
prea mult exces de expresivitate
prea mult orgoliu
prea multe stiri de la ora cinci
prea multa siguranta strica

exista o eroare ortografica pe care o face toata lumea / dupa ultimul vers al unei poezii adevarate nu se pun puncte puncte
a-i cere poeziei rime frumoase /
rimele frumoase nu rareori sunt carje pentru gandurile schioape

chilianul huidobro parca a fondat creationismul
aici vad urme de neo /
neocreationism – refuzul automatismului si al onirismului
respingerea delirului
o poema crepusculara mic burgheza ba chiar efeminata
nimic fortat
nimic de schimbat

cam ciudat in plin postmodernism asa o poema prafuita
e prea aglomerata
si un pic facila

uneori este bun hedonismul postmodern
ma intreb daca il practici si in realitate
poema e interesanta pare desprinsa din blur sau 60 de secunde

interesant
putin cam multe metafore? ( asa se numesc? ) putin prea mult nichita