Alexandru Spataru

Pt. Farcau Pavel: cred ca e Richard Cleidermann, totusi.

Vad ca esti un expert in polemici neprincipiale. Cititorii au sa vada, si au sa inteleaga.
Ce e rau, este ca Iocan se baga tot mai des in discutii...

O iau de la coada la cap. Mai intai, o greseala de gramatica: \"poti sa imi dai adresa de email A SOREI TALE\" (sublinierea imi apartine). Radule, esti sef de site literar, nu poti cobori stacheta in privinta gramaticii. Corect este: \"poti sa imi dai adresa de email A SURORII TALE\".
Cat despre continut... NO COMMENTS. Pacat ca nu am o sora, ti-as fi dat adresa aia, ca sa vad rezultatul. I-ai fi scris obscenitati? Nu trebuie sa-mi raspunzi, e o intrebare retorica...
Intrucat astepti cu mare interes un raspuns din partea mea, iti voi spune care sunt motivele pentru care il critic frecvent pe Virgil Titarenco. Mai intai, fiindca imi face placere. Textele lui nu sunt nici atat de bune incat sa comit comentarii entuziaste (ca, de pilda, la poeziile lui Ciotlos), deci fara continut, si nici atat de slabe incat sa nu am de ce sa ma leg (sa recomand doar aruncatul la gunoi, ca in cazul atator poezii de pe site). Dar sunt foarte slabe, pe de alta parte, si pot sa-mi exercit astfel mai usor spiritul critic. Ma gandesc destul de serios sa exersez si maniera \"exercitiilor de admiratie\", am destui autori pe care ii pretuiesc, pe acest site; recunosc insa ca e mai facil sa critici, decat sa lauzi. Iar asta, contrar parerii generale! Pur si simplu e mult mai usor de argumentat contra decat pro.
Un motiv cu totul special pentru care il critic pe Titarenco este faptul ca este extrem de agresiv cu cei care ii adreseaza comentarii negative, si ca ii sunt tolerate iesirile violente,de catre cenzori. De multe ori mi s-a parut de-a dreptul scandalos ceea ce a scris la adresa altcuiva Virgil Titarenco. Am ales aceasta misiune ingrata, de a incerca sa-l aduc cu picioarele pe pamant, desi foarte probabil este ca nu voi reusi in nici un fel.
Sper ca am reusit sa-ti raspund la intrebare.

Cat despre presupusa mea invidie in ceea ce priveste stelutele... Thanks, but no, thanks. Sunt unul din cei care, pe un alt site literar, au votat recent contra unui proiect de introducere a unui fel de stelute.

O iau de la coada la cap. Mai intai, o greseala de gramatica: \"poti sa imi dai adresa de email A SOREI TALE\" (sublinierea imi apartine). Radule, esti sef de site literar, nu poti cobori stacheta in privinta gramaticii. Corect este: \"poti sa imi dai adresa de email A SURORII TALE\".
Cat despre continut... NO COMMENTS. Pacat ca nu am o sora, ti-as fi dat adresa aia, ca sa vad rezultatul. I-ai fi scris obscenitati? Nu trebuie sa-mi raspunzi, e o intrebare retorica...
Intrucat astepti cu mare interes un raspuns din partea mea, iti voi spune care sunt motivele pentru care il critic frecvent pe Virgil Titarenco. Mai intai, fiindca imi face placere. Textele lui nu sunt nici atat de bune incat sa comit comentarii entuziaste (ca, de pilda, la poeziile lui Ciotlos), deci fara continut, si nici atat de slabe incat sa nu am de ce sa ma leg (sa recomand doar aruncatul la gunoi, ca in cazul atator poezii de pe site). Dar sunt foarte slabe, pe de alta parte, si pot sa-mi exercit astfel mai usor spiritul critic. Ma gandesc destul de serios sa exersez si maniera \"exercitiilor de admiratie\", am destui autori pe care ii pretuiesc, pe acest site; recunosc insa ca e mai facil sa critici, decat sa lauzi. Iar asta, contrar parerii generale! Pur si simplu e mult mai usor de argumentat contra decat pro.
Un motiv cu totul special pentru care il critic pe Titarenco este faptul ca este extrem de agresiv cu cei care ii adreseaza comentarii negative, si ca ii sunt tolerate iesirile violente,de catre cenzori. De multe ori mi s-a parut de-a dreptul scandalos ceea ce a scris la adresa altcuiva Virgil Titarenco. Am ales aceasta misiune ingrata, de a incerca sa-l aduc cu picioarele pe pamant, desi foarte probabil este ca nu voi reusi in nici un fel.
Sper ca am reusit sa-ti raspund la intrebare.

Cat despre presupusa mea invidie in ceea ce priveste stelutele... Thanks, but no, thanks. Sunt unul din cei care, pe un alt site literar, au votat recent contra unui proiect de introducere a unui fel de stelute.

Mie nu-mi place sa citesc pe fond muzical.Textul are, sau trebuie sa aiba, o muzica numai a lui, cand e vorba de literatura. Texte teoretice, insa, fara nici un fel de probleme, sunt nonmuzicale.
Asa ca incercarea ta de visual-musical-poetry mi se pare un demers cam fara legatura cu literatura.
Textul in sine iti este caracteristic, strident in artificialitatea sa. Muzica este \"frumoasa\" si atata tot; poate ar fi fost cazul sa specifici autorul, nu se subintelege ca e vorba de tine.
\"un gust de pian
in cerul gurii\"
un gust lemnos care nu-mi spune nimic. Continuu versurile:
\"ma imbie in picaturi de ploaie\"
E greu de inteles cum se face jonctiunea intre a imbia si prepozitia \"in\". Mie nu-mi suna a romaneste. Iar ca sens, \"a imbia\" duce la ideea de pofta, iar \"picaturile de ploaie\", la ideea de salivatie abundenta. Nimic poetic, aici.
\"orele se rostogolesc
inutil
înainte și înapoi
ca un joc de cuburi\"
Ore care se dau de-a rostogolul, se prea poate sa fie o imagine, desi nu rezonez la ea. Dar \"ca un joc de cuburi\"? Un joc de cuburi care se \"rostogoleste\"? Este asta o imagine posibila? Un joc nu se \"rostogoleste\", asta ar trebui sa fie clar, iar cuburile nu prea se dau de-a dura, decat daca tii neaparat. Textul nu e doar un pic fortat, e un rateu de-a binelea.
\"mainile tale banale
intarziate
in neesential\"
Sa ne gandim la niste maini care sa nu fie \"banale\". Ca sa ne putem imagina si cum arata niste maini banale. Sa fie de marimi diferite, de culori diferite? Sa fie insufletite de gestica lui Hitler - iata niste maini deloc banale, intr-adevar... -. Dar aceste maini banale sunt \"intarziate in neesential\". Cuvantul \"neensential\" conoteaza: limbaj filosofic. Aceasta poezie nu e o poezie oarecare, e o poezie, sa ne intelegem, \"filosofica\"!
Ultima strofa e un talmes-balmes din toate celelalte locuri poetice din primele strofe.

Mie nu-mi place sa citesc pe fond muzical.Textul are, sau trebuie sa aiba, o muzica numai a lui, cand e vorba de literatura. Texte teoretice, insa, fara nici un fel de probleme, sunt nonmuzicale.
Asa ca incercarea ta de visual-musical-poetry mi se pare un demers cam fara legatura cu literatura.
Textul in sine iti este caracteristic, strident in artificialitatea sa. Muzica este \"frumoasa\" si atata tot; poate ar fi fost cazul sa specifici autorul, nu se subintelege ca e vorba de tine.
\"un gust de pian
in cerul gurii\"
un gust lemnos care nu-mi spune nimic. Continuu versurile:
\"ma imbie in picaturi de ploaie\"
E greu de inteles cum se face jonctiunea intre a imbia si prepozitia \"in\". Mie nu-mi suna a romaneste. Iar ca sens, \"a imbia\" duce la ideea de pofta, iar \"picaturile de ploaie\", la ideea de salivatie abundenta. Nimic poetic, aici.
\"orele se rostogolesc
inutil
înainte și înapoi
ca un joc de cuburi\"
Ore care se dau de-a rostogolul, se prea poate sa fie o imagine, desi nu rezonez la ea. Dar \"ca un joc de cuburi\"? Un joc de cuburi care se \"rostogoleste\"? Este asta o imagine posibila? Un joc nu se \"rostogoleste\", asta ar trebui sa fie clar, iar cuburile nu prea se dau de-a dura, decat daca tii neaparat. Textul nu e doar un pic fortat, e un rateu de-a binelea.
\"mainile tale banale
intarziate
in neesential\"
Sa ne gandim la niste maini care sa nu fie \"banale\". Ca sa ne putem imagina si cum arata niste maini banale. Sa fie de marimi diferite, de culori diferite? Sa fie insufletite de gestica lui Hitler - iata niste maini deloc banale, intr-adevar... -. Dar aceste maini banale sunt \"intarziate in neesential\". Cuvantul \"neensential\" conoteaza: limbaj filosofic. Aceasta poezie nu e o poezie oarecare, e o poezie, sa ne intelegem, \"filosofica\"!
Ultima strofa e un talmes-balmes din toate celelalte locuri poetice din primele strofe.

Ultimele tale poezii nu mi se par suficient de spontane. Eu le vad ca dovezi ale unei tehnici fara cusur, marturii ale unui gust estetic excelent, dar nu ca pe niste experiente estetice autentice, novatoare.
Platon isi punea problema, in \"Parmenide\", daca exista o Idee si pentru grauntele de noroi; i se parea incompatibila teoria sa despre sublimitati ireale cu mundanul aparent abject, in materialitatea sa ireductibila.
Poezia ta, daca o sa continui in stilul asta, va acoperi intregul repertoir de posturi lirice ale \"Inteleptului\", ale omului detasat de lume, ale celui care contempla.
Dar eu as vrea sa il vad pe acest intelept in stare de o iluminare si in fata bobului de noroi. Basho s-a mirat de zgomotul insignifiant al unei broaste care a sarit in apa.
Prea mult estetism in aceste texte. Prea multa conventie. As vrea sa vad mai multa libertate, mai multa respiratie.

Cu prietenie
Alexandru

Probabil ca poezia poate impresiona prin ciudatele sensibilizari, subiectivizari ale unor date perfect obiective si care nu se preteaza sentimentalismului.
\"buna dimineata pasarea mea\", aici alteritatea, \"tu\", nu este o fiinta umana; semn de instrainare.
\"am un mormant de crescut\", iarasi o transpunere a unui obiect in cheia relatiilor umane.
Si tot asa, cam in fiecare vers.
Problema pe care mi-o pun este: avem de-a face cu o poezie sau cu o simpla incifrare a unei drame?

\"ingerul cu pumnii stransi/ haiducind la spate-mi\"
Acest vers ma binedispune, si de aceea las si eu o parere. E o chestie total noua, un inger-haiduc, cu masca trasa pe fata, incercand sa-si camufleze aripile, tinand cu greu sabia scoasa din teaca (ingerii sunt fiinte nu tocmai materiale, pana si un bob de nisip atarna greu in palmele lor) si rostind: BANII SAU VIATA!!
Dar ce cauta ingerul respectiv pe \"la spate-mi\", de ce \"haiduceste\" el acolo, si mai ales cum vine asta, nu pot a va spune. Probabil e un neologism pe acolo pe care nu-l inteleg. Neologismul \"a haiduci\", provenind din mentaleza vorbita (sau gandita??) doar de autoare.

\"Răcnetul cuvintelor nu-și mai găsesc rostul… decât spre eternitate… să tac, și iar să tac, încerc, poate voi deveni verde.\"
Este, intr-adevar, o greseala de gramatica. \"Racnetul\" nu-si mai GASESTE \"rostul\", asa ar fi fost corect. Puteai spune altfel: cuvintele nu-si mai gasesc rostul. Trebuia sa te decizi pentru una din formulari.
Dar eu vreau sa emit o supozitie: anume, ca ai realizat aici o parodie. Vrei sa parodiezi textele stupide despre dragoste care se scriu pe poezie.ro de oameni fara lecturi, fara curiozitate deci, care sunt impinsi doar de un puseu de exhibitionism sa publice texte pe un site de literatura. Apreciez parodia ta, asa sa stii. Agramatismul respectiv e, in context, absolut delicios.
\"Racnetul cuvintelor nu-si mai gaseste rostul\" (da-mi voie sa ma exprim asa, ca sa nu stressez prea tare cititorii) e versul care transforma tot textul in ceva parodic. Intr-adevar, dragi cititori, aceste poezii nu isi au rostul, \"racnetul\" lor nu ajunge la noi decat sub forma de liniste a neputintei.
\"sa tac si iar sa tac, incerc, poate voi deveni verde\", iata un fragmentel de discutie de mIRC sau alta forma de chat. Mai lipsea emoticonul \":)\", care sa trezeasca simpatia cititorilor.
Draga Maria, te felicit. Sper doar ca pe viitor vei alege sa parodiezi autori adevarati, nu doar nulitatile literare ale site-ului.

\"Stănescu, pe-a lui (inima - nota mea), a dat-o spre mușcare.\"
Profund vers, si revelator, despre vecinul Stanescu. Un personaj interesant, acest Stanescu. Nu o sa ma crezi, dar si eu am un vecin, Popescu... Care... asa si pe dincolo.

Titarenco pare un saritor in inaltime care dupa ce rateaza la o inaltime medie, isi ridica stacheta pentru record mondial! Si, normal, rateaza cu brio. Rezultatul este ca va putea spune, la urma, ca a ratat la doborarea recordului mondial, si nu la o inaltime accesibila majoritatii.
Ce vreau sa spun cu asta? Titarenco are foarte putin de spus in poezie. Nu am sa insir argumentele pe care le-am folosit in comentariile precedente in subsolurile textelor sale. Tendinta sa spre \"abstractizare\" ascunde de fapt saracia emotiei, lipsa de continut liric (la prima \"yerba mate\" am demontat pretentiile asa-zisei \"abstractizari\"). Poemele sale sunt simple complicari ale unor platitudini. In acest caz, platitudinea din primele versuri:
\"îmi beau yerba maté încet
ritual al singurătății\"
Sunt destule haiku-uri care descriu un ritual asemanator; dar ritualul este sugerat, nu pur si simplu numit. Numirea, in poezie, nu are nici un efect. Numirea \"singuratatii\" nu-i manifesta delirul, angoasa or seninatatea (dupa caz).
Am aratat platitudinea. Complicarea ei este recursul la exotism. Neavand a spune nimic nou despre \"singuratate\", Titarenco se iluzioneaza ca decorul de carton pe care il foloseste ar putea reprezenta aceasta noutate. Dar simpla combinare dintre metafizica si Animal Planet, sincer, mi se pare lipsita de perspectiva.

De multe ori citind asemenea texte si asemenea subsoluri ma intreb: la ce bun sa mai critic, sa demonstrez ca avem de-a face cu subliteratura? Daca se gasesc consumatori si pentru asa ceva, tot e bine.
Tot trebuie sa remarc insa desavarsita dezordine din acest poem. Materii pretioase si semipretioase liric, amestecate cu panseuri de duminica, cu ramasite din revistele de moda si materii prea mult tocite. E o performanta sa aduni atata material liric intr-o singura poezie. Celor lipsiti de gust dar flamanzi li s-a servit o tocana lirica pe cinste!

\"calarim un pampas bicefal\"
Eu n-as zice ca e un exemplu de \"intelectualizare\" a poeziei, cum crezi tu, Titarenco. E drept, inca, ca e un vers sarac in poezie, nu transmite nimic emotional. Nu orice absurditate este o distorsionare cu sens poetic a limbajului obisnuit. Nu orice saracire a \"culorii\" este \"intelectualizare\", \"abstractizare\".
\"mîna ta
răsfiră nesomn
părul meu aspru
și negru\"
Aici lipseste un \"prin\", care sa dea concretete gestului: o mangaiere. O simpla mangaiere. Intrucat lipseste \"prin\", poezia capata, asa, din senin, un aer abstract.
\"tu doar
aștepți următorul tango
încordat\"
Unei proze facile si fara orizont: \"tu astepti incordata urmatorul tango\", Titarenco ii prefera rostirea poetizanta in care epitetul \"incordat\" functioneaza ceva mai straniu decat in vorbirea curenta.
\"gîndurilor mele
devii
sentimiento de culpabilidad\"
Aici avem Gandirea si Sentimentul, puse fata in fata... Asa ca nu e o chestie banala deloc. Ba chiar Titarenco ne sugereaza ca se afla intr-o profunda dilema de a alege intre logica ratiunii si la logique du coeur. Fanii lui sunt probabil satisfacuti de a intelege atat de mult in atat de putina poezie. In fine, poezia se termina surprinzator in limba in care probabil ca \"vorbeste Dumnezeu\", cum s-a exprimat un adulator al limbii romanelor lui Cortazar (un critic literar de-al nostru, fireste).

Nota melodramatica ma duce cu gandul la Minulescu; pacat ca nu am nici un Minulescu in casa, ca sa dau si niste exemple de versuri. Asadar, autorul isi pune in scena un \"ego\" liric simpatic, vaicarindu-se ca \"nu exista\" cu atat mai mult cu cat se manifesta, se pune in scena mai zgomotos.
\"cutia mea poștală
draga de ea
vrea identitate
vrea să strige „Tată!”\"
Ar fi trebuit invocate si alte obiecte familiare cu tot atata ostentatie sentimentala, iar poemul ar fi fost mai convingator. Eul liric se pune in scena mai eficient prin intermediul obiectelor, decat daca o face vorbind de sine, pur si simplu.

Foarte mult mi-a placut, ca si celelalte texte din serie. Ai o voce de prozator taraganata, usor graseiata, cu acea pretiozitate plina de farmec cu care se exprimau intelecualii care au trait in perioada interbelica. E o mare cantitate de rafinament in masca pe care ti-ai ales-o, asadar.
Te voi urmari cu curiozitate, in continuare.

Virgile, stii ce inseamna \"melancolie\" in greaca? Constipatie. Iar constipatia se manifesta cam asa cum descrii tu \"durerile facerii\" poeziei.
\"chin coplesitor\", \"senzatia de nascand\" care, vezi, Doamne, \"te sufoca uneori\" - cred ca somatizezi prea tare ceea ce e doar drama unui gust nesigur: de a nu sti sa aleaga.
Daca exista cumva vreun mal de vivre al scriitorului, iti spun eu care e. Stiu fiindca in adolescenta am fost scriitor; scriam mult mai prost ca acum, dar eram din cap pana in picioare un \"poet\". Raul sta in obsesia de a scrie, de a-ti justifica existenta, in cele mai intime resorturi ale ei, prin scris. De a avea o mentalitate comerciala in raport cu cele mai intime trairi si de a-ti pune intrebarea: oare nu as putea sa transform aceasta traire spontana in poezie, cum sa o \"valorific\"? Asta e o drama si vine dintr-o filosofie gresita: a fi scriitor e o conditie privilegiata, arta e o chintesenta a vietii, prin arta si mai ales prin arta, daca nu exclusiv, traiesti autentic. E ridicarea unui simplu joc - jocul cu cuvintele - la rangul de suprema miza.

Acest text e o colectie de adevaruri ieftine, de vechituri teoretice, care par unora impresionante si valoroase doar pentru faptul ca au \"patina\".

Eu am citit acest poem facand abstractie de circumstante. Mi se pare un text destul de sarac in lirism. Este poetizant cat incape, dar mi se ca e originat in anumite comandamente morale; altfel spus, e o poezie facuta la comanda - a celor mai bune intentii, fireste -.

Cat despre inflamarea spiritelor, pedepsiti la gramada, si rau faceti. Eu sesizez limbajul grobian ale tovarasilor nostri Radu Ciornei, Andrei Neagu si Vasile Munteanu.

E oare nevoie de bocitoare profesioniste, pe un site de poezie? De ce nu suferim pentru mortii in accidente de automobil, pentru copiii care mor de foame cu zecile in fiecare secunda, pentru speciile care dispar tot cu zecile pe secunda samd? Exista o conditionare culturala, un anumit gen de dresaj, presupun, mediatic, care ii obliga pe unii sa aiba sentimente la comanda.

zero si cu zero fac zero
zero din zero zero ramane
zero la patrat ramane zero oval
zero impartit e zero la zero samd